1 În ziua aceea, au citit din cartea lui Moise în faţa poporului, şi acolo s-a găsit scris, că un amonit şi un moabit nu trebuie să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
2 pentru că nu veniseră înaintea fiilor lui Israel cu pâine şi cu apă, ci l-au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a întors blestemul în binecuvântare.
3 Şi, când au auzit Legea, au despărţit din Israel pe toţi cei amestecaţi cu străinii.
4 Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste magaziile Casei Dumnezeului nostru, fiind rudă cu Tobia,
5 pregătise pentru el o cameră mare, unde puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâul, vinul şi untdelemnul, hotărâte prin poruncă leviţilor, cântăreţilor şi uşierilor; şi darurile prin ridicare ale preoţilor.
6 Dar în tot acest timp eu nu eram la Ierusalim: căci în al treizeci şi doilea an al lui Artaxerxe, regele Babilonului, am mers la rege, şi după un timp am căpătat de la rege învoire
7 şi am venit la Ierusalim, şi mi-am dat seama de răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătindu-i lui Tobia o cameră în curţile Casei lui Dumnezeu.
8 Şi mi-a părut foarte rău: de aceea am aruncat afară din cameră toate lucrurile lui Tobia.
9 Apoi am poruncit să se cureţe camerele şi am adus iarăşi acolo uneltele Casei lui Dumnezeu, cu darurile de mâncare şi tămâie.
10 Şi am observat că leviţilor nu li se dăduseră părţile cuvenite; aşa că leviţii şi cântăreţii, care făceau slujba, fugiseră fiecare în ţinutul lui.
11 Atunci am mustrat pe conducători şi am zis: De ce este părăsită Casa lui Dumnezeu? Şi i-am adunat împreună şi i-am pus iarăşi la locul lor.
12 Atunci tot Iuda a adus în magazii zeciuiala din grâu, din vin şi din untdelemn.
13 Şi am dat magaziile în grija preotului Şelemia, a cărturarului Ţadoc şi lui Pedaia, un levit, şi pe lângă ei a fost Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci erau socotiţi credincioşi. Şi însărcinarea lor era să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor.
14 Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri, şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu, şi pentru lucrurile care trebuie păzite în ea!
15 În zilele acelea am văzut în Iuda nişte oameni călcând la teasc în ziua Sabatului, şi aducând snopi, şi încărcând măgari cu vin, struguri, şi smochine, şi tot felul de poveri, pe care le-au adus la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua când îşi vindeau mărfurile.
16 Acolo mai locuiau şi nişte tirieni, care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri, şi vindeau în ziua Sabatului fiilor lui Iuda, şi în Ierusalim.
17 Apoi am mustrat pe mai marii lui Iuda, şi le-am zis: Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi, pângărind ziua Sabatului?
18 Oare n-au făcut aşa părinţii voştri, şi nu din cauza aceasta a adus Dumnezeul nostru tot acest rău peste noi, şi peste cetatea aceasta? Şi voi mai aduceţi din nou mânie peste Israel profanând Sabatul!
19 Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, şi am poruncit să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus câţiva dintre slujitorii mei la porţi, ca nici o încărcătură să nu fie adusă înăuntru în ziua Sabatului.
20 Şi aşa negustorii şi vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o dată sau de două ori. afară din Ierusalim.
21 I-am mustrat şi le-am zis: Pentru ce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi. Din clipa aceea n-au mai venit în timpul Sabatului.
22 Şi am poruncit leviţilor să se cureţe şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului. Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, şi pentru acestea, şi ocroteşte-mă după marea Ta milă!
23 În zilele acelea am văzut că iudeii îşi luaseră soţii asdodiene, amonite, moabite.
24 Şi jumătate din copiii lor vorbeau limba asdodiană, şi nu puteau vorbi limba evreiască, ci limba cutărui sau cutărui popor.
25 Şi i-am mustrat, şi i-am blestemat, şi am lovit pe unii din ei, şi le-am smuls părul, şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicând: Să nu vă daţi fiicele după fiii lor, nici să nu luaţi fiicele lor pentru fiii voştri, nici pentru voi.
26 Nu prin aceste lucruri a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era alt rege ca el, în mulţimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, şi Dumnezeu l-a făcut rege peste tot Israelul. Totuşi, femeile străine l-au târât şi pe el în păcat.
27 Trebuie să auzim acum despre voi că faceţi o nelegiuire atât de mare, că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru, luând soţii Străine?
28 Şi unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, horonitul. L-am alungat de la mine.
29 Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeule, căci au întinat preoţia şi legământul încheiat de preoţi şi leviţi.
30 I-am curăţat de orice străin şi am pus rânduială în tot ce trebuia să păzească preoţii şi leviţii, fiecare în slujba lui,
31 în ceea ce privea atât darul de lemn, la timpul hotărât, cât şi cele dintâi roade. Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeul meu!