1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de violenţă, şi care nu încetează a se deda la pradă!
2 Auziţi pocnetul biciului, vuietul roţilor, tropăitul cailor şi duruitul carelor!
3 Călăreţii se aruncă năvalnici, sabia scânteiază, suliţa fulgeră. Sunt o mulţime de răniţi! Un număr mare de cadavre, trupuri moarte fără număr! Se împiedică de trupurile moarte!
4 Toate din cauza multelor desfrânări ale prostituatei plină de farmec, stăpână a vrăjitoriilor, care vindea naţiunile prin prostituţiile ei şi familiile prin vrăjitoriile ei.
5 Iată, sunt împotriva ta, zice Domnul oştirilor, îţi voi ridica poalele peste cap, ca popoarele să-ţi vadă goliciunea, şi împărăţiile, ruşinea;
6 Voi arunca murdării peste tine, te voi înjosi, şi te voi face de ruşine;
7 Toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine, şi vor zice: Ninive este nimicită! Cine o va plânge? Unde să-ţi caut mângâietori?
8 Eşti tu mai bună decât No-Amon, cetatea care era aşezată lângă râuri, înconjurată de ape, având ca întărituri de apărare marea, ca ziduri marea?
9 Etiopia şi egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi libienii erau ajutoarele ei.
10 Şi totuşi şi ea a fost dusă, s-a dus în captivitate; copiii ei au fost zdrobiţi la capătul fiecărei străzi; au tras la sorţi pentru oamenii ei de cinste şi toţi mai-marii ei au fost legaţi în lanţuri.
11 Şi tu te vei îmbăta; te vei ascunde; şi tu vei căuta un loc de adăpost împotriva duşmanului!
12 Toate fortăreţele tale sunt nişte smochini cu smochine coapte: când sunt scuturate, cad în gura celui ce le mănâncă.
13 Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porţile ţării tale se deschid larg înaintea duşmanilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele!
14 Scoate-ţi apă pentru asediu! Întăreşte-ţi fortăreţele! Calcă pământul, şi frământă lutul! Pregăteşte cuptorul de cărămidă!
15 Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia, te voi nimici ca pe nişte lăcuste, căci te-ai înmulţit ca lăcusta, te-ai înmulţit ca lăcustele!
16 Negustorii tăi sunt mai mulţi decât stelele cerului, lăcusta pradă şi apoi zboară.
17 Comandanţii tăi sunt ca lăcustele, şi căpitanii tăi ca greierii, care tăbărăsc în răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară şi nu se mai cunoaşte locul unde erau;
18 Păstorii tăi dorm, rege al Asiriei, şi vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni nu-l mai strânge;
19 Rana ta n-are vindecare, rana ta este mare. Toţi cei care aud de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu-l fi atins răutatea ta?