1 Poporul s-a plâns împotriva Domnului, zicând că-i merge rău; când a auzit Domnul, S-a mâniat, şi focul Domnului s-a aprins între ei şi a mistuit o parte din marginea taberei.
2 Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului şi focul S-a Stins.
3 Şi locului aceluia i-au dat numele Tabeera (Ardere), pentru că a ars focul Domnului între ei.
4 Adunătura de oameni, care se afla în mijlocul lui Israel, a început să poftească, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: Cine ne va da carne să mâncăm?
5 Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâneam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.
6 Dar acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.
7 Mana semăna cu grăuntele de coriandru şi culoarea ei era ca bdeliumul,
8 Poporul se răspândea şi o strângea, o măcina între două pietre de moară sau o zdrobea în piuă, o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.
9 Şi când cădea roua peste tabără noaptea, cădea şi mana deasupra ei.
10 Moise a auzit poporul plângând în familiile lor, fiecare om la uşa cortului lui; şi mânia Domnului s-a aprins foarte tare. Moise s-a întristat şi el.
11 Moise a zis Domnului: De ce Te porţi atât de aspru cu robul Tău şi de ce nu am căpătat trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
12 Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: Poartă-l la sânul tău cum poartă doica pe copil, până în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da?
13 De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei mi se plâng, zicând: dă-ne să mâncăm carne!
14 Eu singur nu pot să port tot poporul, pentru că este o povară prea mare pentru mine.
15 Şi decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, şi nu mă lăsa să-mi văd nenorocirea.
16 Şi Domnul a zis lui Moise: Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care-i cunoşti că sunt bătrâni ai poporului şi conducătorii lui, şi adu-i înaintea cortului întâlnirii, ca să stea acolo cu tine.
17 Eu Mă voi coborî şi voi vorbi acolo cu tine; voi lua din duhul care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur.
18 Şi să spui poporului: Sfinţiţi-vă pentru mâine şi vi se va da să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului şi aţi zis: Cine ne va da să mâncăm carne? Căci o duceam mai bine în Egipt! De aceea, Domnul vă va da carne şi veţi mânca.
19 Nu veţi avea de mâncat o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
20 ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi dezgusta de ea, pentru că aţi dispreţuit pe Domnul, care este în mijlocul vostru, şi aţi plâns înaintea lui, zicând: Oare de ce am ieşit din Egipt?
21 Dar Moise a zis: Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, şi Tu zici: le voi da carne şi vor mânca o lună întreagă!
22 Se vor tăia oare turmele şi cirezile pentru ei, ca să le ajungă? Sau nu cumva va fi adunat tot peştele mării pentru ei, ca să le ajungă?
23 Şi Domnul a răspuns lui Moise: Oare s-a scurtat mâna Domnului? Vei vedea acum dacă cuvântul Meu se împlineşte sau nu.
24 Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus în jurul cortului.
25 Domnul S-a coborât în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să profeţească, dar după aceea n-au mai profeţit.
26 Dar doi bărbaţi au rămas în tabără, numele unuia era Eldad şi numele celuilalt Medad, şi duhul s-a aşezat şi peste ei; căci şi ei erau dintre cei înscrişi, deşi nu se duseseră la cort. Şi au început să profeţească şi ei în tabără.
27 Un tânăr a alergat şi a spus lui Moise, zicând: Eldad şi Medad profeţesc în tabără.
28 Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: Domnul meu, Moise, opreşte-i!
29 Dar Moise i-a zis: Nu cumva eşti gelos pentru mine? O! Dacă tot poporul Domnului ar fi alcătuit din profeţi şi dacă Domnul ar pune peste ei Duhul lui!
30 După aceea Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.
31 Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei, la o înălţime de aproape doi coţi deasupra pământului.
32 Poporul a stat treaz toată ziua aceea, toată noaptea şi toată ziua următoare şi a adunat prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri, şi ei şi le-au întins de jur împrejurul taberei.
33 Pe când carnea le era încă între dinţi, înainte de a fi mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
34 Au pus acelui loc numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul care a lăcomit.
35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot, şi s-a oprit la Haţerot.