1 Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, toţi trei fiii lui Ruben,
2 s-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de bărbaţi dintre copiii lui Israel, dintre conducătorii adunării, dintre cei ce erau chemaţi la sfat, oameni renumiţi.
3 Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi le-au zis: Prea multe vă însuşiţi, căci toată adunarea este sfântă, fiecare dintre ei, şi Domnul este în mijlocul lor. De ce vă ridicaţi voi deci deasupra adunării Domnului?
4 Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pământ.
5 Şi el a vorbit lui Core şi către toată adunătura lui şi a zis: Mâine, Domnul va arăta cine este al lui şi cine este sfânt, şi-l va lăsa să se apropie de El; pe acela pe care-l va alege îl va lăsa să se apropie de El.
6 Iată ce să faceţi: luaţi-vă cădelniţele, Core şi toată adunătura lui,
7 puneţi foc în ele şi mâine puneţi tămâie pe ele înaintea Domnului; acela pe care-l va alege Domnul va fi cel care este sfânt. V-aţi dus prea departe, fii ai lui Levi!
8 Moise a zis lui Core;Ascultaţi, vă rog, fii ai lui Levi!
9 Oare vi se pare un lucru neînsemnat că Dumnezeul lui Israel v-a pus deoparte din adunarea lui Israel şi v-a lăsat să vă apropiaţi de El, ca să faceţi slujba la cortul Domnului, şi să staţi înaintea adunării ca să-i slujiţi?
10 Te-a lăsat să te apropii de El, pe tine, Core, şi pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi, şi acum mai vreţi şi preoţia?
11 De aceea, tu şi toată adunătura ta v-aţi strâns împotriva Domnului! Şi ce este Aaron de murmuraţi împotriva lui?
12 Moise a trimis să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis: Nu ne vom urca.
13 Nu ajunge că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în deşert, mai vrei să stăpâneşti şi peste noi?
14 Ba mai mult, nici nu ne-ai adus într-o ţară unde curge lapte şi miere, nici nu ne-ai dat în stăpânire ogoare şi vii! Vrei să iei acum şi ochii oamenilor acestora? Nu ne vom urca!
15 Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: Nu lua în seamă darul lor. N-am luat de la ei nici măcar un măgar şi n-am făcut rău nici unuia dintre ei.
16 Şi Moise a zis lui Core: Tu şi toată adunătura ta, mâine să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron.
17 Fiecare să-şi ia cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, fiecare cu cădelniţa lui.
18 Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ele, au pus tămâie în foc şi au stat la uşa cortului întâlnirii, împreună cu Moise şi Aaron.
19 Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi a lui Aaron, la uşa cortului întâlnirii. Atunci gloria Domnului s-a arătat întregii adunări.
20 Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:
21 Separaţi-vă din mijlocul acestei adunări şi-i voi topi într-o clipă.
22 Ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis: O, Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit şi să te mânii împotriva întregii adunări?
23 Domnul a vorbit lui Moise, zicând:
24 Vorbeşte adunării şi spune-i: daţi-vă la o parte din preajma cortului lui Core, Datan şi Abiram!
25 Moise s-a ridicat şi s-a dus la Datan şi Abiram;şi bătrânii lui Israel au mers după el.
26 Şi el a vorbit adunării, zicând: depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriţi şi voi în toate păcatele lor.
27 Ei s-au depărtat din preajma cortului lui Core, Datan şi Abiram. Şi Datan şi Abiram au ieşit afară şi au stat în uşa corturilor lor, cu soţiile, fiii lor şi copilaşii lor.
28 Şi Moise a zis: Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi că nu le fac după capul meu.
29 Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, atunci nu m-a trimis Domnul.
30 Dar dacă Domnul va face un lucru nou şi pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încât se vor coborî de vii în locuinţa morţilor, atunci veţi şti că oamenii aceştia au respins pe Domnul.
31 Când a sfârşit de spus aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat în două.
32 Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.
33 Şi s-au coborât astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot şi au pierit din mijlocul adunării.
34 Tot Israelul, care era în jurul lor, când au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: Să fugim ca să nu ne înghită pământul!
35 Şi un foc a ieşit de la Domnul şi a nimicit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.
36 Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:
37 Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi să arunce focul din ele, căci sunt sfinţite.
38 Cu cădelniţele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor înseşi, să se facă nişte plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă le-au adus înaintea Domnului şi sunt sfinte, să servească de aducere-aminte copiilor lui Israel.
39 Preotul Eleazar a luat cădelniţele de bronz, pe care le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului,
40 ca un semn de aducere-aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca nici un străin, care nu este din sămânţa lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să nu i se întâmple ca şi lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
41 Dar a doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: Voi aţi omorât pe poporul Domnului!
42 Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi pe când îşi îndreptau privirile spre cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit norul şi s-a arătat gloria Domnului.
43 Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii.
44 Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:
45 Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări şi-i voi topi într-o clipă! Ei au căzut cu feţele la pământ.
46 Moise a zis lui Aaron: Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului şi a început urgia!
47 Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse urgia printre popor. El a pus tămâia şi a făcut ispăşire pentru popor.
48 S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii şi urgia a încetat.
49 Cei ce au murit de urgia aceasta au fost paisprezece mii şapte sute, afară de cei care au murit din cauza lui Core.
50 Aaron s-a întors la Moise, la uşa cortului întâlnirii. Urgia încetase.