1 Domnul a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului, zicând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel să dea Leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să mai daţi leviţilor şi terenul din jurul acestor cetăţi.
3 Cetăţile să fie ale lor ca să locuiască în ele şi terenul din jurul lor să fie pentru vitele lor, pentru turmele lor şi pentru toate animalele lor.
4 Terenul din jurul cetăţilor pe care-l veţi da leviţilor se va întinde de la zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.
5 Să măsuraţi, în afara cetăţii, două mii de coţi în partea de est, două mii de coţi în partea de sud, două mii de coţi în partea de vest, două mii de coţi în partea de nord, aşa încât cetatea să fie la mijloc. Acestea vor fi ale lor ca păşuni pentru cetăţile lor.
6 Şi din cetăţile pe care le veţi da Leviţilor, şase să fie cetăţi de refugiu, pe care să le daţi ca în ele să fugă ucigaşul; şi în afară de acestea să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.
7 Toate cetăţile pe care le veţi da leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu terenurile lor pentru păşune.
8 Cât priveşte cetăţile pe care le veţi da din moştenirea copiilor lui Israel, să luaţi mai multe de la cei care au mai multe şi să luaţi mai puţine de la cei care au mai puţine; fiecare să dea leviţilor din cetăţile lui, în proporţie cu moştenirea pe care a moştenit-o fiecare.
9 Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:
10 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
11 să vă alegeţi nişte cetăţi care să fie cetăţi de refugiu, în care să poată scăpa cel care a ucis din greşeală pe altul.
12 Aceste cetăţi să vă servească drept cetăţi de refugiu din calea răzbunătorului; ca ucigaşul să nu fie omorât, până nu a stat în faţa adunării, la judecată.
13 Şi din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă fie cetăţi de refugiu.
14 Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan şi trei cetăţi în ţara Canaanului; acestea să vă fie cetăţi de refugiu.
15 Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de refugiu pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru; oricine omoară un om din greşeală să fugă acolo.
16 Dar dacă un om va lovi pe altul cu un obiect metalic, şi acesta moare, acela este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit negreşit cu moartea.
17 Şi dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mână, din cauza căreia poate muri, şi moare, acela este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit negreşit cu moartea.
18 Sau dacă-l loveşte cu un obiect de lemn pe care-l ţine în mână, şi care poate cauza moartea, şi moare, acela este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit negreşit cu moartea.
19 Răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş; când îl va întâlni, să-l omoare.
20 Şi dacă un om împinge pe aproapele său din ură, sau îl pândeşte şi aruncă ceva asupra lui şi moare,
21 sau dacă-l loveşte cu mâna în duşmănie şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit negreşit cu moartea, este un ucigaş; răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş, când îl va întâlni.
22 Dar dacă din greşeală îl împinge fără duşmănie, sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit,
23 sau dacă, fără să-i fie duşman şi fără să-i vrea răul, aruncă asupra lui din neatenţie o piatră care-i poate cauza moartea, şi moare,
24 atunci adunarea să judece între ucigaş şi răzbunătorul sângelui, după judecăţile acestea.
25 Şi adunarea va elibera pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi-l va face să se întoarcă în cetatea de refugiu unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemnul sfânt.
26 Dar dacă ucigaşul iese de pe teritoriul cetăţii de refugiu în care fugise,
27 şi răzbunătorul sângelui îl găseşte în afara teritoriului cetăţii lui de refugiu, şi răzbunătorul sângelui va ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de sânge.
28 Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de refugiu până la moartea marelui preot; şi numai după moartea marelui preot va putea ucigaşul să se întoarcă la pământul moştenirii sale.
29 Şi aceasta să fie hotărâre de lege pentru voi şi pentru toate generaţiile după voi, în toate locurile unde veţi locui.
30 Dacă cineva omoară pe un om, ucigaşul să fie omorât, după spusele martorilor, dar nimeni să nu fie omorât pe baza mărturiei unui singur martor.
31 Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş care este vinovat de moarte, ci să fie pedepsit negreşit cu moartea.
32 Şi să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce a fugit în cetatea lui de refugiu, pentru ca astfel să se poată întoarce să locuiască în ţară înainte de moartea preotului.
33 Să nu pângăriţi ţara în care veţi locui; pentru că sângele celui nevinovat pângăreşte ţara şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va putea face decât prin sângele celui care l-a vărsat.
34 Şi să nu pângăriţi ţara în care veţi trăi, în mijlocul căreia voi locui Eu; căci Eu, Domnul, locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.