1 Domnul a vorbit lui Moise în Deşertul Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului, spunând:
2 Copiii lui Israel să sărbătorească Paştele la vremea hotărâtă.
3 Să le sărbătoriţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să le sărbătoriţi după toate ritualurile şi după toate ceremoniile privitoare la ele.
4 Moise a spus copiilor lui Israel să sărbătorească Paştele.
5 Şi au sărbătorit Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în Deşertul Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe care le dăduse Domnul lui Moise.
6 S-a întâmplat că au fost nişte oameni care erau necuraţi, fiindcă se atinseseră de un om mort, aşa că nu puteau ţine Pastile în ziua aceea. Ei au venit m aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
7 Şi oamenii aceia au zis lui Moise: Noi suntem necuraţi din cauza atingerii de un om mort; de ce suntem opriţi să aducem darul Domnului la vremea lui hotărâtă în mijlocul copiilor lui Israel?
8 Moise le-a răspuns: Aşteptaţi şi voi afla ce porunceşte Domnul cu privire la voi.
9 Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:
10 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din cauza unui mort sau este într-o călătorie lungă, să ţină totuşi Paştele Domnului.
11 Să le ţină în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să le mănânce cu azimi şi cu ierburi amare.
12 Să nu lase din ele nimic până a doua zi dimineaţa, şi să nu frângă nici un os din ele. Să le sărbătorească după toate poruncile privitoare la Paşti.
13 Dar omul care este curat şi nu se află într-o călătorie şi tot nu sărbătoreşte Paştele, omul acela să fie nimicit din poporul lui, pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă. Omul acela îşi va purta păcatul.
14 Şi dacă între voi locuieşte un străin şi acesta vrea să sărbătorească Paştele Domnului, el să le sărbătorească după legile şi poruncile privitoare la Paşti. Să aveţi aceeaşi lege atât pentru străin cât şi pentru băştinaş.
15 În ziua când a fost înălţat cortul, norul a acoperit locaşul cortului Mărturiei; iar, de seara până dimineaţa, deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc.
16 Aşa era întotdeauna: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc.
17 Când se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, îşi instalau corturile şi copiii lui Israel.
18 Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi îşi instalau corturile după porunca Domnului; rămâneau în tabără atâta vreme cât rămânea norul deasupra cortului.
19 Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului şi nu porneau.
20 Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei se aşezau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului.
21 Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa, şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
22 Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămâneau în tabără şi nu porneau; dar când se ridica, porneau şi ei.
23 Îşi instalau corturile după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului; ei păzeau cerinţele Domnului, porunca Domnului dată prin Moise.