1 Tot astfel, soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă de cuvânt, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor,
2 când vă vor vedea felul vostru de purtare curată, unită cu frica.
3 Podoaba voastră să nu fie cea de afară, care stă în împletirea părului şi în purtarea de podoabe de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
4 ci omul ascuns al inimii, cu podoaba nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5 Căci astfel se împodobeau odinioară şi sfintele femei care se încredeau în Dumnezeu, fiind supuse soţilor lor,
6 ca Sara, care asculta de Avraam şi-l numea domn, ale cărei fiice sunteţi voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.
7 La fel şi voi, soţilor, purtaţi-vă cu înţelepciune cu soţiile voastre, dând onoare soţiei ca unui vas mai slab, şi ca unora care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre;
8 În cele din urmă, toţi să fiţi cu acelaşi gând, având milă unii de alţii, iubind ca fraţii, miloşi, umili;
9 Nu întoarceţi rău pentru rău, sau batjocură pentru batjocură; ci dimpotrivă, binecuvântaţi: ştiind că la aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea;
10 Căci: Cel ce vrea să iubească viaţa şi să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare.
11 Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească;
12 Pentru că ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.
13 Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?
14 Dar chiar şi dacă aţi suferi din cauza dreptăţii, sunteţi binecuvântaţi! Şi să nu vă temeţi de ameninţările lor, nici să nu vă tulburaţi,
15 ci sfinţiţi în inimile voastre pe Domnul Dumnezeu şi fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de speranţa care este în voi, cu blândeţe şi teamă,
16 având o conştiinţă curată, pentru ca aceia care bârfesc purtarea voastră bună în Cristos să rămână de ruşine tocmai în ceea ce se vorbeşte împotriva voastră.
17 Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele, decât pentru că faceţi răul.
18 Căci Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu; fiind omorât în carne, dar înviat în duh,
19 în care S-a şi dus şi a predicat duhurilor în închisoare,
20 care fuseseră neascultătoare odinioară, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care a fost scăpat prin apă un număr mic de suflete, şi anume opt;
21 Această imagine ne mântuieşte acum şi pe noi, anume botezul, (care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unei conştiinţe curate înaintea lui Dumnezeu), prin învierea lui Isus Cristos,
22 care S-a înălţat la cer şi este la dreapta lui Dumnezeu şi I-au fost supuşi îngeri, autorităţi şi puteri.