1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel:
2 pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura; pentru a înţelege cuvintele inteligenţei;
3 pentru a primi învăţături de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de corectitudine,
4 ca să dea prudenţă celor lipsiţi de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă;
5 înţeleptul va asculta şi îşi va mări ştiinţa; şi cel priceput va primi un sfat înţelept;
6 ca să înţeleagă un proverb şi o parabolă, cuvintele înţelepţilor şi enigmele lor.
7 Frica de Domnul este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
8 Ascultă, fiul meu, înţelepciunea tatălui tău, şi nu respinge îndrumările mamei tale!
9 Căci ele sunt ornamente plăcute pe capul tău, şi lănţişoare preţioase la gâtul tău.
10 Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!
11 Dacă vor zice: Vino cu noi! Hai să întindem capcane ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
12 hai să-i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei care se coboară în groapă;
13 vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umple casele cu pradă;
14 vei avea şi tu prada ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!
15 fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
16 Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sânge.
17 Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
18 căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, îşi pun laţuri sufletului lor.
19 Acestea sunt căile tuturor celor lacomi după câştig necinstit; lăcomia ia viaţa celor ce sunt stăpâniţi de ea.
20 Înţelepciunea strigă pe străzi; îşi înalţă glasul în pieţe:
21 strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
22 Până când, neştiutorilor, veţi iubi prostia? Căci cei batjocoritori îşi găsesc plăcerea în batjocură, iar nebunii urăsc cunoaşterea?
23 Întoarceţi-vă şi ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele.
24 Fiindcă v-am chemat, şi voi v-aţi împotrivit, mi-am întins mâna, şi nimeni n-a luat seama,
25 ci aţi respins toate sfaturile mele, şi n-aţi vrut îndemnul meu,
26 şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va cuprinde groaza,
27 când vă va cuprinde deodată groaza ca o furtună, când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va veni peste voi necazul şi strâmtorarea,
28 Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta stăruitor, dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoştinţa şi n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu roadă căilor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.
32 Căci împotrivirea celor fără minte îi ucide, şi mulţumirea de sine a nebunilor îi nimiceşte;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă, şi va trăi liniştit, fără să se teamă de vreun rău.