1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi strigarea mea s-ajungă până la Tine!
2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine! Ascultă-mă degrabă în ziua când strig către Tine!
3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
5 Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6 Sunt ca pelicanul din deşert, sunt ca o cucuvea din locuri pustii.
7 Nu mai pot dormi, şi sunt ca vrabia singuratică pe un acoperiş.
8 În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc; cei care se înfurie împotriva mea mă blestemă.
9 Mănânc cenuşă în loc de pâine, şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din cauza mâniei şi indignării Tale; căci Tu m-ai ridicat, şi m-ai aruncat departe.
11 Zilele mele sunt ca o umbră întinsă, şi mă usuc ca iarba.
12 Dar Tu, Doamne, Tu rămâi pe veci, şi aducerea aminte de Tine ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion, căci este timpul să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le este milă de ţărâna lui.
15 Atunci se vor teme naţiunile de Numele Domnului, şi toţi regii pământului de gloria Ta.
16 Când Domnul va zidi Sionul, Se va arăta în gloria Sa.
17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia care va veni; şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!
19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul Se uită din ceruri pe pământ,
20 ca să audă gemetele prizonierului, şi să scape pe cei ce sunt sortiţi morţii;
21 ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi lauda Lui în Ierusalim,
22 când se vor aduna împreună popoarele şi împărăţiile, ca să slujească Domnului.
23 El mi-a frânt puterea în drum, şi mi-a scurtat zilele.
24 Am zis: Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele; anii Tăi ţin de-a lungul tuturor generaţiilor.
25 Tu ai întemeiat din vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi precum o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.
27 Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
28 Fiii robilor Tăi vor rămâne, şi sămânţa lor se va întări înaintea Ta.