1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie.
2 Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca o perdea.
3 Cu apele îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi îţi faci mesagerii Tăi; şi din flăcări de foc, slujitori.
5 Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
6 L-ai acoperit cu adâncul ca şi cu o haină; apele stăteau deasupra munţilor.
7 La ameninţarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8 munţii s-au ridicat, văile s-au plecat spre locul pe care li-l hotărâseşi Tu.
9 Le-ai pus o margine, pe care nu o vor trece, ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10 Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
11 Ele dau apă tuturor fiarelor câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
12 Păsările cerurilor locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
13 El udă munţii din magaziile Sale; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului; ca el să scoată hrană din pământ.
15 Şi vin care înveseleşte inima omului; untdelemn care face să-i strălucească faţa, şi pâine care întăreşte inima omului.
16 Se satură de apă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El,
17 unde păsările îşi fac cuiburi; iar barza îşi are locuinţa în chiparoşi.
18 Munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile adăpost pentru iepuri.
19 El a făcut luna pentru anotimpuri, soarele ştie când trebuie să apună.
20 Tu aduci întunericul, şi se face noapte; atunci toate fiarele pământului se pun în mişcare.
21 Puii de lei răcnesc după pradă, şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor.
23 Omul iese la lucrul său şi la munca sa până seara.
24 Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne. Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune şi pământul este plin de bogăţiile Tale.
25 La fel este şi marea cea întinsă şi largă, în care se mişcă nenumărate vietăţi mici şi mari.
26 Acolo umblă corăbiile, acolo este leviatanul acela, pe care l-ai făcut să se joace în ea.
27 Toate acestea Te aşteaptă, ca să le dai hrană la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o adună; Tu îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi.
29 Tu îţi ascunzi faţa, ele tremură; fu le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.
30 Tu îţi trimiţi duhul, ele sunt create, şi reînnoieşti faţa pământului.
31 În veci să ţină gloria Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
32 El priveşte pământul, şi el se cutremură; El atinge munţii, şi ei fumegă.
33 Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
34 Fie plăcută Lui cugetarea mea! Mă voi bucura în Domnul!
35 Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântează pe Domnul, suflete al meu! Lăudaţi pe Domnul!