1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,
2 Binefăcătorul meu şi Adăpostul meu, Turnul meu de scăpare şi Eliberatorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!
3 Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el sau fiul omului, ca să iei seama la el?
4 Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Apleacă cerurile, Doamne, şi coboară-Te! Atinge munţii ca să fumege!
6 Fulgeră şi risipeşte pe duşmanii mei! Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mâna din înălţime, eliberează-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna Străinilor,
8 a căror gură vorbeşte cuvinte deşarte şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
9 Dumnezeule, îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu harpa cu zece coarde.
10 Tu, care dai regilor salvare, Cel ce scapă pe David, robul Său, de sabia morţii,
11 eliberează-mă şi scapă-mă din mâna celor străini, a căror gură vorbeşte cuvinte deşarte şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!
12 Fiii noştri să fie ca nişte vlăstare care cresc în tinereţea lor; fetele noastre să fie ca nişte stâlpi sculptaţi pentru podoaba unui palat.
13 Grânarele noastre să fie pline, dând tot felul de alimente; oile noastre să se înmulţească mii şi mii, cu zecile de mii, în câmpiile noastre.
14 Boii noştri să fie încărcaţi de grăsime; nici o daună, nici o pierdere, nici un ţipăt să nu fie în târgurile noastre.
15 Binecuvântat este poporul care stă astfel! Binecuvântat este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!