1 Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2 Domnul este stânca mea, cetatea mea şi mântuitorul meu! Dumnezeul meu, puterea mea, în care mă încred. Scutul meu, cornul mântuirii mele şi fortăreaţa mea!
3 Eu chem pe Domnul care este vrednic de laudă şi sunt scăpat de duşmanii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morţii şi torentele fărădelegii mă înspăimântaseră.
5 Mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar în strâmtorarea mea am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: El a auzit glasul meu din templul Său şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7 Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
8 Din nările Lui se ridica fum şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
9 A aplecat cerurile şi S-a coborât; şi întunericul era sub picioarele Sale.
10 El călărea pe un heruvim şi zbura; venea plutind pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cort în jurul Lui erau nişte ape întunecoase şi norii groşi ai cerului.
12 Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau norii Lui care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13 Domnul a tunat în ceruri şi Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
14 A aruncat săgeţile Sale şi a împrăştiat pe duşmanii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a risipit.
15 Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16 El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
17 m-a scăpat de duşmanul meu cel puternic, de duşmanii mei care erau mai puternici decât mine.
18 Ei au năvălit peste mine în ziua necazului meu, dar Domnul a fost sprijinul meu.
19 El m-a scos la loc larg; El m-a scăpat pentru că Şi-a găsit plăcerea în mine.
20 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele.
21 Căci am păzit căile Domnului şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22 Căci toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
23 Am fost fără vină faţă de El şi m-am păzit de fărădelegea mea.
24 De aceea, Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.
25 Cu cel bun, Tu Te arăţi bun; cu omul drept, Te arăţi drept;
26 faţă de cel curat, Te arăţi curat, şi faţă de cel stricat, Te vei purta după stricăciunea lui.
27 Căci Tu mântuieşti pe poporul umil, dar vei umili ochii cei mândri.
28 Căci Tu vei aprinde lampa mea; Domnul Dumnezeul meu va lumina întunericul meu.
29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei armate înarmate, şi cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30 Calea lui Dumnezeu este desăvârşită, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la el.
31 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este Stânca afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu, care mă încinge cu putere, îmi face calea desăvârşită;
33 El îmi face picioarele ca ale cerbului şi mă aşează pe înălţimile mele.
34 El îmi deprinde mâinile la luptă, ca braţele mele să întindă arcul de aramă.
35 Tu mi-ai dat scutul mântuirii Tale, dreapta Ta m-a sprijinit şi mila Ta mă face mare.
36 Tu ai lărgit drumul sub paşii mei aşa că picioarele mele n-au alunecat.
37 Mi-am urmărit duşmanii şi i-am ajuns; şi nu m-am întors până n-au fost nimiciţi.
38 I-am rănit încât nu s-au mai putut ridica; au căzut sub picioarele mele.
39 Tu m-ai încins cu putere pentru luptă şi ai răpus pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40 Tu ai făcut pe duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi am nimicit pe cei ce mă urau.
41 Ei au strigat, dar n-a fost nimeni care să-i scape! Au strigat către Domnul, dar nu le-a răspuns!
42 I-am sfărâmat ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe străzi.
43 Tu m-ai scăpat din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea naţiunilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă; fiii străinului mă linguşesc.
45 Fiii străinului încep să pălească şi ies tremurând din adăposturile lor.
46 Domnul trăieşte! Binecuvântată să fie Stânca mea! înălţat să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47 Dumnezeu este Cel care m-a răzbunat şi mi-a supus popoarele;
48 El mă scapă de duşmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor care se ridică împotriva mea; tu m-ai scăpat de oamenii violenţi.
49 De aceea, Doamne, îţi voi mulţumi în mijlocul popoarelor şi voi cânta laude Numelui Tău.
50 El dă mari biruinţe regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţiei lui, pe vecie.