1 Către Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
2 În Tine, Dumnezeul meu, mă încred: nu mă lăsa să fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce speră în Tine nu vor fi daţi de ruşine; să fie daţi de ruşine cei ce lucrează cu viclenie, fără temei.
4 Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale;
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti întotdeauna speranţa mea!
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi bunătatea Ta, căci ele sunt din veşnicie.
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după mila Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept; de aceea El învaţă pe păcătoşi calea.
9 Pe cei umili El îi călăuzeşte în dreptate şi pe cei umili El îi învaţă calea Lui.
10 Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr, pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci este mare!
12 Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
13 El va locui în fericire şi sămânţa lui va moşteni ţara.
14 Sfatul Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi El le va face cunoscut legământul Lui.
15 Eu îmi îndrept necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
16 Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt singur şi întristat.
17 Neliniştea inimii mele creşte; scapă-mă din necazul meu!
18 Priveşte întristarea şi truda mea şi iartă-mi toate păcatele.
19 Vezi cât de mulţi sunt duşmanii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.
20 Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă! Nu lăsa să fiu ruşinat, căci în Tine am speranţa!
21 Să mă păzească nevinovăţia şi dreptatea, căci în Tine am sperat!
22 Scapă, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.