1 Domnul este lumina mea şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
2 Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei, prigonitorii şi duşmanii mei, se clatină şi cad.
3 Chiar o armată de ar tăbărî asupra mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.
4 Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să cercetez în templul Lui.
5 Căci în ziua necazului El mă va ascunde în cortul Său, El mă va ascunde în locurile tainice ale cortului Său; El mă va înălţa pe o stâncă.
6 Iată că mi se şi înalţă capul peste duşmanii mei care mă înconjoară; de aceea voi aduce jertfe de bucurie în cortul Său; voi cânta, da, voi cânta laude Domnului.
7 Ascultă, Doamne, când strig cu glasul meu, ai milă de mine şi răspunde-mi!
8 Când Tu zici: Caută Faţa Mea!, inima mea Îţi răspunde: Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
9 Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu respinge în mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu; nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10 Căci tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul mă primeşte.
11 Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi condu-mă pe cărarea cea dreaptă, din cauza duşmanilor mei.
12 Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni care nu suflă decât asuprire.
13 Aş fi pierdut dacă n-aş crede că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii!
14 Speră în Domnul, întăreşte-te şi îmbărbătează-ţi inima; Eu zic, speră în Domnul!