1 Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu. Când voi veni şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile mele mi-au fost hrană zi şi noapte, când mi se zicea fără-ncetare: Unde este Dumnezeul tău?
4 Când îmi aduc aminte de aceste lucruri, îmi vărs sufletul din mine. Căci obişnuiam să merg înconjurat de mulţime; mă duceam cu ei la Casa lui Dumnezeu, cu strigăte de bucurie şi de laudă, cu o mulţime care sărbătorea.
5 De ce eşti întristat, suflete al meu? Şi de ce suspini în mine? Speră în Dumnezeu, căci iarăşi îl voi lăuda, pentru ajutorul prezenţei Sale.
6 O Dumnezeul meu, sufletul meu este mâhnit în mine; de aceea, îmi amintesc de Tine din ţara Iordanului, din Hermon şi din Muntele Miţear.
7 Un adânc cheamă un alt adânc la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi dădea mila Lui, iar noaptea cântarea Lui era cu mine, o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
9 De aceea, voi zice lui Dumnezeu, Stânca mea: De ce m-ai uitat? De ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea duşmanului?
10 Parcă mi se sfărâmă oasele, când mă batjocoresc duşmanii mei, şi-mi zic toată ziua: Unde este Dumnezeul tău?
11 De ce eşti întristat, suflete al meu? Şi de ce suspini în mine? Speră în Dumnezeu, căci iarăşi îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.