1 Cu adevărat, sufletul meu aşteaptă în tăcere numai după Domnul; de la El vine mântuirea mea.
2 Numai El este stânca şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare; nu mă voi clătina mult.
3 Până când vă veţi repezi împotriva unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi, ca pe un perete aplecat, ca pe un zid gata să se surpe?
4 Ei se sfătuiesc numai să-l doboare din înălţimea lui, le plac minciunile, binecuvântează cu gura lor, dar cu inima blestemă. (Oprire)
5 Sufletul meu, aşteaptă în tăcere numai după Dumnezeu, căci de la El vine speranţa mea.
6 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare, nu mă voi clătina.
7 În Dumnezeu este ajutorul meu şi salvarea mea; stânca puterii mele şi locul meu de adăpost este în Dumnezeu.
8 Popoare, încredinţaţi-vă în El în orice timp, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. (Oprire)
9 Oamenii mai de jos sunt deşertăciune, oamenii mai de sus sunt o minciună; puşi în cumpănă, cu toţii sunt mai uşori decât o suflare.
10 Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi speranţa zadarnică în jaf; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!
11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că puterea este a lui Dumnezeu.
12 Şi a Ta, Doamne, este mila, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.