1 Şi David s-a consultat cu conducătorii peste mii şi peste sute, şi cu fiecare conducător.
2 Şi David a zis întregii adunări a lui Israel: Dacă credeţi că e bine şi dacă aceasta vine de la Domnul Dumnezeul nostru, să trimitem în toate părţile la fraţii noştri care au mai rămas în toate ţinuturile lui Israel şi la preoţii, şi la leviţii care sunt în cetăţile şi împrejurimile lor, ca să se strângă la noi;
3 şi să aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, căci n-am mai chemat Numele Domnului înaintea lui din zilele lui Saul.
4 Atunci toată adunarea a hotărât să facă aşa, căci lucrul acesta a părut bun înaintea întregului popor.
5 Aşa că David a strâns pe tot Israelul, de la Şilhor, în Egipt, până la intrarea Hamatului, ca să aducă din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu.
6 Şi David, cu tot Israelul, s-a urcat la Baala, la Chiriat-Iearim, care aparţine de Iuda, ca să aducă de acolo chivotul Domnului, Dumnezeu, care locuieşte între heruvimi, şi înaintea căruia este chemat Numele Domnului.
7 Ei au dus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou din casa lui Abinadab. Uza şi Ahio conduceau carul.
8 David şi tot Israelul jucau şi cântau din instrumente înaintea Domnului, din toate puterile, cu gura şi cu harpe, cu lire, cu tobe, cu chimvale şi cu trompete.
9 Şi când au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mâna să apuce chivotul, pentru că boii erau să-l răstoarne.
10 Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza şi l-a lovit, pentru că a pus mâna pe chivot; şi Uza a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.
11 Şi David s-a mâniat că Domnul făcuse o spărtură, lovind pe Uza cu o asemenea pedeapsă. De aceea, locul acela a fost numit până în ziua de azi Pereţ-Uza.
12 David s-a temut de Dumnezeu în ziua aceea, zicând: Cum să duc chivotul lui Dumnezeu la mine?
13 Şi David n-a dus chivotul la el în Cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.
14 Şi chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni la familia lui Obed-Edom, în casa lui. Şi Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea el.