1 Satan s-a ridicat împotriva lui Israel şi a ademenit pe David să numere pe Israel.
2 Şi David a zis lui Ioab şi conducătorilor poporului: Duceţi-vă şi număraţi pe Israel, de la Beer-Şeba până la Dan şi aduceţi-mi numărul, ca să-l ştiu.
3 Şi Ioab a răspuns: Domnul să facă pe poporul Lui de o sută de ori mai mult decât este acum! Dar, rege, domnul meu, nu sunt ei toţi slujitorii domnului meu? De ce atunci cere domnul meu acest lucru? De ce să fie el cauza unui păcat pentru Israel?
4 Totuşi, cuvântul regelui a prevalat asupra lui Ioab. De aceea, Ioab a plecat şi a străbătut tot Israelul; apoi s-a întors la Ierusalim.
5 Şi Ioab a dat lui David cartea numărătorii întregului popor. Şi tot Israelul era un milion o sută de mii de bărbaţi care scoteau sabia; şi în Iuda erau patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi care scoteau sabia.
6 Dar el n-a numărat pe Levi şi pe Beniamin între aceştia, căci porunca regelui era o urâciune pentru Ioab.
7 Şi lui Dumnezeu nu I-a plăcut porunca aceasta, de aceea a lovit pe Israel.
8 Şi David a zis lui Dumnezeu: Am făcut un mare păcat, pentru că am făcut lucrul acesta! Dar acum, Te rog, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat nebuneşte!
9 Şi Domnul a vorbit lui Gad, văzătorul lui David, zicând:
10 Du-te şi spune-i lui David, zicând: Aşa vorbeşte Domnul: îţi pun înainte trei urgii; alege una din ele şi te voi lovi cu ea.
11 Astfel Gad a venit la David şi i-a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Alege-ţi:
12 trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit dinaintea duşmanilor tăi şi atins de sabia duşmanilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului – ciuma în ţară – şi Îngerul Domnului să nimicească tot teritoriul lui Israel. Acum gândeşte-te ce răspuns să duc înapoi Celui ce m-a trimis.
13 Şi David a zis lui Gad: Sunt într-o mare strâmtorare! Te rog, lasă-mă să cad în mâna Domnului, căci îndurările Lui sunt foarte mari. Nu mă lăsa însă să cad în mâna omului.
14 Şi Domnul a trimis ciuma peste Israel şi au căzut şaptezeci de mii de oameni din Israel.
15 Şi Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim ca să-l nimicească. Şi pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat şi I-a părut rău de acest dezastru, şi a zis îngerului care nimicea: Destul; acum trage-ţi mâna! Şi Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan, iebusitul.
16 Atunci David şi-a ridicat ochii şi a văzut pe Îngerul Domnului stând între pământ şi cer, având în mâna lui o sabie întinsă peste Ierusalim. Atunci David şi bătrânii s-au îmbrăcat în saci şi au căzut cu faţa la pământ.
17 Şi David a zis lui Dumnezeu: N-am fost eu cel ce a poruncit ca poporul să fie numărat? Eu sunt cel ce a păcătuit şi a făcut răul acesta; dar oile acestea, ce-au făcut ele? Lasă, Te rog, ca mâna Ta, Doamne, Dumnezeul meu, să fie împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu, şi nu împotriva poporului Tău, ca să piară de ciumă!
18 Atunci îngerul Domnului a poruncit lui Gad să spună lui David să se urce şi să zidească un altar Domnului în aria lui Ornan, iebusitul.
19 David s-a urcat după cuvântul lui Gad, pe care l-a vorbit în Numele Domnului.
20 Şi Ornan s-a întors şi a văzut îngerul; şi cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el. Ornan treiera grâul.
21 Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat şi a zărit pe David. Şi el a ieşit din arie şi s-a închinat înaintea lui David cu faţa la pământ.
22 Şi David a zis lui Ornan: Dă-mi locul ariei, ca să zidesc pe el un altar Domnului. Să mi-l dai la preţul lui întreg în argint, ca să se îndepărteze urgia de la popor.
23 Şi Ornan a zis lui David: Ia-l şi să facă domnul meu regele ce este bine înaintea lui; iată, îţi dau, de asemenea, şi boii ca ardere-de-tot, carele în loc de lemne şi grâul pentru darul de mâncare; le dau pe toate.
24 Atunci regele David a zis lui Ornan: Nu, ci îl voi cumpăra la preţul lui întreg, pentru că nu voi lua pentru Domnul ce este al tău, nici nu voi aduce o ardere-de-tot rare să nu mă coste nimic.
25 David deci a dat lui Ornan şase sute de sicii de aur pentru locul ariei.
26 David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. A chemat pe Domnul şi El i-a răspuns din cer prin foc pe altarul arderii-de-tot.
27 Atunci Domnul a poruncit îngerului şi el şi-a pus iarăşi sabia în teacă.
28 În vremea aceea, când David a văzut că Domnul i-a răspuns în aria lui Ornan iebusitul, el a adus jertfe acolo.
29 Căci cortul Domnului şi altarul arderilor-de-tot, pe care le făcuse Moise în deşert, erau în vremea aceea pe înălţimea Gabaonului.
30 Dar David nu se putea duce înaintea altarului ca să întrebe pe Domnul, pentru că se temea de sabia îngerului Domnului.