1 Regele David a mai zis întregii adunări: Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi plăpând, iar lucrarea este mare, deoarece casa aceasta nu este pentru om, ci pentru Domnul Dumnezeu.
2 Mi-am întrebuinţat toate puterile ca să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie făcut din aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint, bronz pentru ceea ce trebuie să fie de bronz, fier pentru ceea ce trebuie să fie de fier şi lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix şi pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare şi de diferite culori, tot felul de pietre preţioase şi multă marmură albă.
3 Ba mai mult, pentru că mi-am pus plăcerea în Casa Domnului, dau Casei Dumnezeului meu bogăţiile de aur şi de argint pe care le am, pe lângă tot ce am pregătit deja pentru casa sanctuarului:
4 şi anume trei mii de talanţi de aur, de aur de Ofir, şi şapte mii de talanţi de argint curăţat, pentru îmbrăcarea pereţilor clădirilor,
5 aurul pentru lucrurile de aur şi argintul pentru lucrurile de argint, şi pentru tot felul de lucrări care vor fi făcute de mâinile lucrătorilor. Cine deci este gata să se dedice astăzi pe sine Domnului?
6 Atunci, conducătorii caselor părinteşti, conducătorii seminţiilor lui Israel, conducătorii peste mii şi peste sute, cu conducătorii peste lucrul regelui, au adus daruri de bunăvoie.
7 Au dat pentru lucrul la Casa lui Dumnezeu: cinci mii de talanţi de aur, zece mii de dariei, zece mii de talanţi de argint, optsprezece mii de talanţi de bronz şi o sută de mii de talanţi de fier.
8 Şi cei ce aveau pietre preţioase le-au dat vistieriei Casei Domnului, în mâinile lui Iehiel, gherşonitul.
9 Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau de bunăvoie, cu o inimă desăvârşită, Domnului; şi regele David, de asemenea, s-a bucurat mult.
10 De aceea, David a binecuvântat pe Domnul înaintea întregii adunări; şi David a zis: Binecuvântat să fii Tu, Domnul Dumnezeul lui Israel, Tatăl nostru, din veci în veci!
11 A Ta, Doamne, este mărirea, puterea şi gloria, biruinţa şi măreţia; căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este împărăţia, şi Tu Te înalţi ca un stăpân peste orice.
12 De la Tine vin bogăţia şi onoarea, şi Tu domneşti peste tot. în mâna Ta este putere şi tărie; şi în mâna Ta stă puterea de a mări şi de a da tărie tuturor.
13 Acum, Dumnezeul nostru, îţi mulţumim şi lăudăm Numele Tău glorios.
14 Căci cine sunt eu şi cine este poporul meu, ca să-Ţi putem dărui în felul acesta? Căci toate lucrurile vin de la Tine şi din ce este al Tău Ţi-am dăruit noi.
15 Căci înaintea Ta noi suntem străini şi călători, aşa cum au fost toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră şi fără nici o speranţă.
16 Doamne, Dumnezeul nostru, tot acest belşug, pe care l-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta şi ale Tale sunt toate.
17 Mai ştiu, Dumnezeul meu, că Tu încerci inima şi îţi găseşti plăcerea în dreptate. Cât despre mine, în curăţia inimii mele, Ţi-am adus de bunăvoie toate aceste lucruri; şi acum, cu bucurie, am văzut pe poporul Tău, care este prezent aici, oferindu-Ţi de bunăvoie darurile lui.
18 Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isaac şi Israel, ţine totdeauna în inima poporului Tău aceste gânduri şi îndreaptă-i inima spre Tine.
19 Şi dă fiului meu Solomon o inimă desăvârşită, ca să păzească poruncile Tale, învăţăturile Tale şi legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri şi să zidească templul pentru care am făcut pregătiri.
20 Atunci David a zis întregii adunări: Acum, binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru. Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, şi şi-au plecat capetele şi s-au închinat înaintea Domnului şi înaintea regelui.
21 A doua zi, au adus ca jertfă şi ca ardere-de-tot Domnului o mie de viţei, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfele lor de băutură, şi jertfe din abundenţă pentru tot Israelul.
22 Au mâncat şi au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie. Şi au făcut pe Solomon, fiul lui David, rege pentru a doua oară şi l-au uns înaintea Domnului ca domn, şi pe Ţadoc ca preot.
23 Atunci Solomon a stat pe tronul Domnului ca rege în locul tatălui său David şi a prosperat; şi tot Israelul l-a ascultat.
24 Toţi conducătorii şi vitejii, şi toţi fiii regelui David s-au supus regelui Solomon.
25 Domnul a înălţat pe Solomon foarte tare înaintea întregului Israel şi a revărsat peste el atâta măreţie regală cum n-a mai fost peste nici un rege înainte de el în Israel.
26 Astfel David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul.
27 Perioada cât a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.
28 Apoi a murit la o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de onoare; şi în locul lui a domnit fiul său Solomon.
29 Faptele regelui David, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea lui Samuel văzătorul, în cartea profetului Natan si în cartea văzătorului Gad,
30 Împreună cu toată domnia şi vitejia lui, precum toate evenimentele care s-au petrecut în timpul lui, în Israel, şi în toate împărăţiile ţărilor.