1 Iosafat avea bogăţii şi onoare multă; şi el s-a aliat cu Ahab, prin căsătorie.
2 După câţiva ani, s-a coborât în vizită la Ahab în Samaria. Şi Ahab a tăiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi de boi, şi l-a rugat să se urce cu el la Ramot din Galaad.
3 Ahab, regele lui Israel, a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: Vrei să vii cu mine împotriva Ramotului din Galaad? Şi Iosafat i-a răspuns: Eu sunt ca tine şi poporul meu ca poporul tău; vom merge cu tine la luptă.
4 Apoi Iosafat a zis regelui lui Israel: întreabă, te rog, astăzi Cuvântul Domnului.
5 Atunci regele lui Israel a adunat pe profeţi, patru sute de bărbaţi, şi le-a zis: Să mergem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să mă abţin? Şi ei au zis: Urcă-te, căci Domnul îl va da în mâna regelui.
6 Dar Iosafat a zis: Nu este aici un profet al Domnului, că să-l putem întreba?
7 Regele lui Israel a zis lui Iosafat: Mai este un om prin care putem să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, pentru că niciodată nu profeţeşte bine despre mine, ci întotdeauna numai rău. El este Mica, fiul lui Imla. Şi Iosafat a zis: Să nu vorbească regele în acest fel!
8 Atunci regele lui Israel a chemat pe unul din ofiţerii lui şi a zis: Adu-l repede pe Mica, fiul lui Imla.
9 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, îmbrăcaţi în robele lor, stăteau fiecare pe tronul lui; şi ei stăteau în locul deschis de la intrarea porţii Samariei; şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor.
10 Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier; şi el a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Cu aceste coarne vei bate pe sirieni până îi vei nimici.
11 Şi toţi profeţii au profeţit la fel, zicând: Urcă-te la Ramot în Galaad căci vei avea izbândă, şi Domnul o va da în mâna regelui!
12 Mesagerul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit, zicând: Iată, cuvintele profeţilor spun toate într-un cuget numai lucruri bune regelui. Cuvântul tău deci să fie ca al lor şi vesteşte de bine!
13 Şi Mica a zis: Viu este Domnul că voi vesti ce-mi va spune Dumnezeul meu.
14 Şi când a venit la rege, regele i-a zis: Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să mă abţin? Şi el a zis: Urcaţi-vă, căci veţi avea izbândă şi vor fi daţi în mâinile voastre!
15 Şi regele i-a zis: De câte ori să te fac să juri că nu-mi spui decât adevărul în Numele Domnului?
16 Atunci Mica a zis: Am văzut tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul a zis: Aceştia n-au stăpân. Fiecare să se întoarcă în pace acasă!
17 Şi regele lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ţi-am spus eu că nu va profeţi bine despre mine, ci numai rău?
18 Atunci Mica a zis: Ascultaţi deci Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe tronul Său şi toată oştirea cerului stând la dreapta Lui şi la stânga Lui.
19 Şi Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, să se urce şi să piară în Ramot din Galaad? Şi unul zicea într-un fel şi altul în alt fel.
20 Apoi a venit un duh şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: Eu îl voi amăgi. Domnul i-a zis: Cum?
21 El a zis: Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui. Şi Domnul a zis: îl vei amăgi şi vei şi izbuti; ieşi deci şi fă aşa.
22 Şi acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeţi ai tăi; căci Domnul a vestit rău împotriva ta.
23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat şi a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: Pe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?
24 Şi Mica a zis: Iată, vei vedea în ziua aceea, când vei intra într-o cameră dinăuntru ca să te ascunzi.
25 Atunci regele lui Israel a zis: Luaţi pe Mica şi duceţi-l înapoi la Amon, guvernatorul cetăţii, şi la Ioas, fiul regelui.
26 Şi spuneţi-i: Aşa vorbeşte regele: Puneţi pe omul acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării, până ce eu mă voi întoarce în pace.
27 Şi Mica a zis: Dacă te vei întoarce în pace, atunci Domnul n-a vorbit prin mine! Şi el a mai zis: Luaţi aminte voi, toate popoarele!
28 Aşa că regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, s-au urcat la Ramot în Galaad.
29 Şi regele lui Israel a zis lui Iosafat: Mă voi schimba de haine şi mă voi duce la luptă; dar tu îmbracă-te cu hainele tale. Şi regele lui Israel şi-a schimbat hainele şi s-au dus la luptă.
30 Regele Siriei poruncise căpitanilor carelor care erau cu el, zicând: Nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel.
31 Şi când au zărit căpitanii carelor pe Iosafat, au zis: Este regele lui Israel! De aceea l-au înconjurat, ca să lupte cu el. Dar Iosafat a strigat şi Domnul l-a ajutat, şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.
32 Când căpitanii carelor au văzut că nu era regele lui Israel, s-au întors de la urmărirea lui.
33 Şi un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe regele lui Israel în încheietura armurii. Şi regele a zis conducătorului carului său: întoarce-te şi scoate-mă de pe câmpul de bătălie; căci sunt grav rănit.
34 Şi lupta a devenit tot mai înverşunată în ziua aceea; regele lui Israel a stat sprijinit în car în faţa sirienilor până seara; şi la apusul soarelui a murit.