1 După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon, şi cu ei alţii pe lângă amoniţi, au pornit război împotriva lui Iosafat.
2 Au venit şi au înştiinţat pe Iosafat, zicând: O mare mulţime vine împotriva ta de dincolo de mare, din Siria; şi iată, sunt la Hataton-Tamar (adică En-Ghedi).
3 Şi Iosafat s-a temut şi şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul; şi el a vestit un post pentru tot Iuda.
4 Iuda s-a adunat ca să ceară ajutor de la Domnul; şi ei au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să caute pe Domnul.
5 Atunci Iosafat a stat în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi
6 şi a zis: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, oare nu eşti Tu Dumnezeu în cer şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile naţiunilor? Şi nu este în mâna Ta tăria şi puterea, încât nimeni nu Ţi se poate împotrivi?
7 Nu ai alungat Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii acestei ţări dinaintea poporului Tău Israel şi n-ai dat-o pentru totdeauna urmaşilor lui Avraam, care Te iubeau?
8 Şi ei au locuit în ea şi Ţi-au zidit un sanctuar în ea pentru Numele Tău, zicând:
9 Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, vom sta înaintea acestei case şi în prezenţa Ta (căci Numele Tău este în casa aceasta), şi vom striga către Tine din strâmtorarea noastră, Tu ne vei asculta şi ne vei mântui!
10 Şi acum, iată, fiii lui Amon şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, prin a căror ţară n-ai lăsat pe Israel să treacă, atunci când au venit din ţara Egiptului, ci s-au abătut de la ei şi nu i-au nimicit,
11 iată cum ne răsplătesc acum, venind să ne alunge din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire!
12 O, Dumnezeul nostru oare nu-i vei judeca? Pentru că noi n-avem nici o putere înaintea acestei mari mulţimi, care vine împotriva noastră; nici nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi către Tine!
13 Şi tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu copiii lor, soţiile lor şi fiii lor.
14 Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levitul, dintre fiii lui Asaf.
15 Şi Iahaziel a zis: Ascultaţi, voi toţi din Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi tu, regele Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea acestei mari mulţimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu.
16 Mâine coborâţi împotriva lor. Iată, ei se vor urca pe înălţimea Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii, în dreptul deşertului Ieruel.
17 Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta. Aşezaţi-vă, staţi acolo şi priviţi mântuirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine ieşiţi înaintea lor şi Domnul va fi cu voi!
18 Şi Iosafat şi-a aplecat capul cu faţa la pământ, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, închinându-se înaintea Lui.
19 Şi leviţii dintre fiii chehatiţilor şi dintre fiii coreiţilor s-au sculat ca să laude cu glas tare pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
20 Şi ei s-au deşteptat dis-de-dimineaţă şi au ieşit în Deşertul Tecoa; şi pe când ieşeau, Iosafat a stat în picioare şi a zis: Ascultaţi-mă, Iuda şi voi locuitori ai Ierusalimului! încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; credeţi pe profeţii Lui şi veţi izbândi.
21 Şi după ce s-a sfătuit cu poporul, a numit pe acei care vor cânta Domnului şi care să laude frumuseţea sfinţeniei, în timp ce mergeau înaintea armatei, şi să zică: Lăudaţi pe Domnul, căci mila Lui ţine în veci!
22 Şi când au început să cânte şi să laude, Domnul a pregătit o ambuscadă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi a celor din muntele Seir, care au venit împotriva lui Iuda; şi ei au fost bătuţi.
23 Căci fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au ridicat împotriva locuitorilor din Muntele Seir, ca să-i măcelărească şi să-i distrugă cu desăvârşire, şi după ce au sfârşit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească.
24 Şi când Iuda a venit la locul de veghe peste deşert, s-a uitat înspre mulţime; şi iată, ei erau nişte trupuri moarte, căzute la pământ. Nimeni nu scăpase.
25 Când Iosafat şi poporul său au venit să ia prăzile, au găsit printre ei multe bogăţii şi lucruri scumpe pe aceste trupuri, şi bijuterii scumpe, şi au luat cu ei mai mult decât puteau duce. Trei zile au prădat, căci era multă pradă.
26 Şi a patra zi, s-au adunat în Valea Beraca (Binecuvântare), fiindcă acolo au binecuvântat pe Domnul; de aceea numele acestui loc a fost Valea Beraca până în ziua de azi.
27 Apoi s-au întors, fiecare om din Iuda şi din Ierusalim, cu Iosafat în fruntea lor, ca să meargă la Ierusalim cu bucurie, căci Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de duşmanii lor.
28 Au intrat în Ierusalim şi în Casa Domnului cu harpe, instrumente cu corzi şi cu trompete.
29 Şi peste toate împărăţiile acelor ţări s-a aşezat frica de Dumnezeu, când au auzit că Domnul luptase împotriva duşmanilor lui Israel.
30 Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită, căci Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur.
31 Iosafat a fost rege peste Iuda. El avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege, şi el a domnit douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim. Numele mamei sale a fost Azuba, fiica lui Şilhi.
32 Şi el a umblat pe calea tatălui său Asa; nu s-a abătut de pe ea, ci a făcut ce este drept înaintea Domnului.
33 Totuşi, înălţimile n-au fost îndepărtate, căci încă poporul nu-şi îndreptase inima spre Dumnezeul părinţilor lor.
34 Şi celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele de pe urmă, iată, sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprinsă în cartea regilor lui Israel.
35 După aceasta, Iosafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, a cărui purtare era păcătoasă.
36 Şi el s-a unit cu el ca să construiască nişte corăbii, ca să meargă la Tars; şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber.
37 Atunci Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a profeţit împotriva lui Iosafat şi a zis: Fiindcă te-ai unit cu Ahazia, Domnul ţi-a nimicit lucrările. Şi corăbiile au fost sfărâmate şi n-au putut să se ducă la Tars.