1 Şi Ezechia a trimis mesageri în tot Israelul şi în Iuda, şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase, ca să vină la Casa Domnului, la Ierusalim, să sărbătorească Pastele pentru Domnul Dumnezeul lui Israel.
2 Căci regele se sfătuise la Ierusalim cu mai-marii săi şi cu toată adunarea, ca să sărbătorească Pastele în luna a doua,
3 pentru că nu puteau fi sărbătorite la vremea lor, din cauză că preoţii nu se sfinţiseră în număr destul de mare şi poporul nu se adunase la Ierusalim.
4 Şi lucrul acesta a plăcut regelui şi întregii adunări.
5 Astfel s-au hotărât să facă o proclamaţie în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să sărbătorească Pastele pentru Domnul Dumnezeul lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră sărbătorite în felul cum erau poruncite.
6 Gărzile s-au dus cu scrisorile regelui şi ale conducătorilor lui în tot Israelul şi în Iuda. Şi, după porunca regelui, au zis: Fii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel, ca şi El să Se întoarcă la voi, rămăşiţă scăpată din mâna regilor Asiriei!
7 Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor lor, astfel că El i-a dat pradă pustiirii, după cum vedeţi.
8 Deci nu vă înţepeniţi gâtul, ca părinţii voştri, ci daţi-vă Domnului şi veniţi la sfântul Lui locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se îndepărteze de la voi.
9 Căci dacă vă veţi întoarce din nou la Domnul, fraţii voştri şi copiii voştri vor găsi milă înaintea celor care i-au luat prizonieri şi se vor întoarce în ţară; căci Domnul Dumnezeul vostru este plin de har şi milos, şi nu-Şi va întoarce Faţa de la voi, dacă voi vă întoarceţi la El.
10 Astfel gărzile au mers din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi a lui Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau şi îşi băteau joc de ei.
11 Totuşi, câţiva oameni din Aşer, din Manase şi din Zabulon s-au umilit şi au venit la Ierusalim.
12 Mâna lui Dumnezeu a fost şi în Iuda şi le-a dat o singură inimă, ca să facă să împlinească porunca regelui şi a conducătorilor, după Cuvântul Domnului.
13 Şi la Ierusalim s-a adunat un popor în număr mare, ca să ţină Sărbătoarea Azimilor în luna a doua; a fost o adunare foarte mare.
14 S-au sculat şi au îndepărtat altarele care erau la Ierusalim; şi au îndepărtat toate altarele pentru tămâiere şi le-au aruncat în pârâul Chedron.
15 Apoi au jertfit Pastele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Şi preoţii şi leviţii, plini de ruşine, s-au sfinţit şi au adus arderi-de-tot în Casa Domnului.
16 Ei stăteau în locul lor după obiceiul lor, după Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor.
17 Căci în adunare erau mulţi care nu se sfinţiseră; de aceea leviţii erau însărcinaţi cu înjunghierea mieilor de Paşti pentru fiecare care era necurat, ca să-i sfinţească pentru Domnul.
18 Căci o mare parte din popor, mulţi din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon nu se curăţiseră şi au mâncat Pastele altfel decât cum era scris. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: Domnul, care este bun, să ierte pe fiecare
19 care şi-a îndreptat inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lui, cu toate că nu s-a curăţat după legea de curăţire a sanctuarului.
20 Şi Domnul a ascultat pe Ezechia şi a vindecat poporul.
21 Astfel copiii lui Israel care se aflau în Ierusalim au ţinut Sărbătoarea Azimilor şapte zile, cu mare bucurie. Şi în fiecare zi leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care cântau în cinstea Lui.
22 Şi Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor care arătau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Ei deci au mâncat timp de şapte zile, aducând jertfele de mulţumire şi lăudând pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
23 Atunci toată adunarea s-a sfătuit să mai ţină sărbătoarea încă şapte zile, aşa că au sărbătorit cele şapte zile cu bucurie.
24 Căci Ezechia, regele lui Iuda, a dat adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar conducătorii i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi; şi un număr mare de preoţi se sfinţiseră.
25 Şi s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, şi preoţii şi leviţii, şi tot poporul venit din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel, şi cei ce locuiau în Iuda.
26 Şi a fost mare bucurie la Ierusalim. La Ierusalim nu mai fusese aşa ceva de pe vremea lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel.
27 Atunci preoţii şi leviţii s-au sculat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit şi rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa Lui sfântă.