1 După aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, regele Asiriei, care a pătruns în Iuda şi a înconjurat cetăţile fortificate, cu gând să pună mâna pe ele.
2 Şi Ezechia, văzând că a venit Sanherib şi că are de gând să lupte împotriva Ierusalimului,
3 s-a sfătuit cu conducătorii lui şi cu vitejii lui, ca să acopere izvoarele de apă care erau afară din cetate. Şi ei l-au ajutat.
4 Aşa că s-a strâns popor mult şi a astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţării, zicând: De ce să vină regii Asiriei şi să găsească apă din belşug?
5 Şi Ezechia s-a întărit, a construit din nou zidul care era stricat şi a ridicat turnuri pe el. A mai zidit un alt zid exterior, a întărit Milo în Cetatea lui David şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi.
6 A pus conducători de război peste popor şi i-a adunat la el, pe locul deschis de la poarta cetăţii, şi i-a încurajat, zicând:
7 Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea regelui Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el; căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el.
8 Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi. Şi poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.
9 După aceea, în timp ce Sanherib asedia Lachisul cu toate forţele lui, Sanherib, regele Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau în Ierusalim, zicând:
10 Aşa vorbeşte Sanherib, regele Asiriei: în ce vă încredeţi voi, de rămâneţi sub asediu în Ierusalim?
11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, când zice: Domnul, Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna regelui Asiriei?
12 Oare nu acelaşi Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele şi a poruncit lui Iuda şi Ierusalimului, zicând: Să vă închinaţi numai unui altar şi să ardeţi tămâie numai pe el?
13 Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor celorlalte ţări? Au putut dumnezeii popoarelor acestor ţări să-şi scape în vreun fel popoarele din mâna mea?
14 Care dintre toţi dumnezeii acestor popoare, pe care le-au nimicit părinţii mei, a putut să scape pe poporul lui din mâna mea, pentru ca şi Dumnezeul vostru să vă poată scăpa din mâna mea?
15 Şi acum, să nu vă înşele Ezechia şi să vă amăgească în felul acesta! Să nu vă încredeţi în el! Căci nici un dumnezeu al vreunui popor sau împărăţii n-a putut să scape pe poporul lui din mâna mea şi din mâna părinţilor mei; şi cu atât mai puţin vă va putea scăpa Dumnezeul vostru din mâna mea!
16 Şi slujitorii lui Sanherib au vorbit şi mai mult împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva robului Său Ezechia.
17 Şi el a scris o scrisoare ca să-L batjocorească pe Domnul Dumnezeul lui Israel, şi să vorbească împotriva Lui, zicând: După cum dumnezeii popoarelor celorlalte ţări n-au putut să scape pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va scăpa pe poporul Său din mâna mea.
18 Apoi ei au strigat cu glas tare în limba evreiască înspre poporul din Ierusalim, care era pe zid, ca să-i înspăimânte şi să-i tulbure şi astfel ei să poată lua cetatea.
19 Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea mâinilor oamenilor.
20 Din cauza aceasta, regele Ezechia şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, s-au rugat şi au strigat către cer.
21 Atunci Domnul a trimis un înger care a nimicit pe toţi bărbaţii viteji, pe domnitorii şi conducătorii din tabăra regelui Asiriei. Şi regele s-a întors ruşinat în ţara lui. Şi când a intrat în casa dumnezeului său, cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia.
22 Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, regele Asiriei, şi din mâna tuturor celorlalţi, şi i-a apărat din toate părţile.
23 Şi mulţi au adus daruri Domnului la Ierusalim, şi au adus daruri bogate lui Ezechia, regele lui Iuda, care de atunci s-a înălţat în ochii tuturor popoarelor.
24 În vremea aceea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte şi s-a rugat Domnului; şi Domnul i-a vorbit şi i-a dat un semn.
25 Dar Ezechia n-a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat inima. De aceea, a venit mânia peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim.
26 Atunci Ezechia s-a umilit pentru mândria inimii lui, el şi locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în zilele lui Ezechia.
27 Şi Ezechia a avut multe bogăţii şi multă glorie. Şi-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi şi de toate lucrurile care se pot dori,
28 hambare pentru roadele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi.
29 Şi-a zidit cetăţi şi a avut turme multe de oi şi de boi; căci Dumnezeu îi dăduse avere foarte multă.
30 Tot Ezechia a astupat şi gura de sus a apei Ghihon şi a adus-o în jos în partea de vest a cetăţii lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările sale.
31 Însă, când au trimis conducătorii Babilonului mesageri la el ca să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, ca să cunoască tot ce era în inima lui.
32 Celelalte fapte ale lui Ezechia şi bunătatea lui, iată, sunt scrise în viziunea profetului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel.
33 Ezechia a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Şi la moartea lui l-au onorat tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului. Şi în locul lui a domnit fiul său Manase.