1 Atunci Solomon a zis: Domnul a zis că va locui în norul întunecos.
2 Dar eu Ţi-am zidit o casă măreaţă şi un loc unde vei locui pe veci!
3 Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel, în timp ce toată adunarea lui Israel stătea în picioare.
4 Şi el a zis: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a împlinit cu mâinile Lui ceea ce a vorbit cu gura Lui tatălui meu David, zicând:
5 Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n-am ales nici o cetate dintre toate seminţiile lui Israel, în care să se zidească o casă în care să locuiască Numele Meu, şi n-am ales pe nici un om care să fie conducător peste poporul Meu Israel;
6 dar am ales Ierusalimul, ca în el să locuiască Numele Meu; şi l-am ales pe David, ca să domnească peste poporul Meu Israel!
7 Tatăl meu David avea în inimă ca să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
8 Şi Domnul a zis tatălui meu David: Fiindcă ai avut în inimă să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul acesta în inimă.
9 Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, care va ieşi din coapsele tale, el va zidi casa Numelui Meu.
10 Şi Domnul a împlinit cuvântul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David şi stau pe tronul lui Israel, după cum a promis Domnul, şi am zidit o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
11 Şi am aşezat în ea chivotul, în care este legământul Domnului, pe care El l-a făcut cu copiii lui Israel.
12 Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, înaintea întregii adunări a lui Israel, şi şi-a întins mâinile,
13 (căci Solomon făcuse o platformă de bronz, cu lungimea de cinci coţi, lăţimea de cinci coţi şi înălţimea de trei coţi, şi o aşezase în mijlocul curţii; el a stat pe ea, a îngenuncheat înaintea întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre cer)
14 şi a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu ca Tine în cer sau pe pământ: Tu ţii legământul şi mila Ta faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta cu toată inima lor!
15 Tu ai ţinut ceea ce ai promis robului Tău David, tatăl meu; Tu ai vorbit cu gura Ta şi ai împlinit cu mâna Ta, după cum se vede astăzi.
16 De aceea, acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine faţă de robul Tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis, zicând: Niciodată nu vei fi lipsit de un bărbat care să stea înaintea Mea pe tronul lui Israel; numai fiii tăi să ia seama la calea lor, să umble în legea Mea, cum ai umblat tu înaintea Mea.
17 Acum dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, să se împlinească Cuvântul Tău, pe care l-ai vorbit robului Tău David!
18 Dar va locui oare Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată, cerul şi cerul cerurilor nu Te pot cuprinde; cu cât mai puţin această casă, pe care am zidit-o eu!
19 Totuşi, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne, Dumnezeul meu, şi ascultă la strigătul şi la rugăciunea pe care o face robul Tău înaintea Ta;
20 ca ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi peste casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo vei pune Numele Tău, ca Tu să auzi rugăciunea pe care robul Tău o face pentru locul acesta!
21 Şi ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din cer; şi când asculţi, iartă!
22 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi va fi forţat să facă jurământ, şi vine şi face un jurământ înaintea altarului Tău, în casa aceasta,
23 ascultă-l din ceruri, lucrează şi judecă pe robii Tăi, condamnând pe cel vinovat, făcând ca fapta lui să se întoarcă asupra capului lui, şi justificând pe cel drept, dându-i după dreptatea lui!
24 Şi dacă poporul Tău Israel va fi lovit de duşmani, pentru că a păcătuit împotriva Ta, şi dacă se vor întoarce la Tine şi vor mărturisi Numele Tău, şi dacă se vor ruga şi vor face cereri înaintea Ta în casa aceasta,
25 ascultă din ceruri şi iartă păcatul poporului Tău Israel, şi adu-i înapoi în ţara pe care le-ai dat-o lor şi părinţilor lor.
26 Când cerul va fi închis şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, când se vor ruga din locul acesta şi vor mărturisi Numele Tău, şi se vor întoarce din păcatul lor, pentru că Tu îi pedepseşti,
27 ascultă din cer şi iartă păcatul robilor Tăi, al poporului Tău Israel, ca să-i înveţi calea cea bună în care să umble; şi trimite ploaie pe pământul Tău pe care l-ai dat ca moştenire poporului Tău!
28 Când va fi foamete în ţară, ciumă, rugină în vie sau mălură, lăcuste sau omizi; când duşmanul va asedia pe poporul Tău în cetăţile ţării lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel,
29 dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri, când fiecare îşi va cunoaşte povara şi amărăciunea lui şi îşi va întinde mâinile spre casa aceasta,
30 ascultă din cer, din locul locuinţei Tale, şi iartă, şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoşti inima fiecăruia (căci Tu singur cunoşti inimile fiilor oamenilor),
31 ca ei să se teamă de Tine, ca să umble în căile Tale atâta timp cât trăiesc în ţara pe care Tu ai dat-o părinţilor noştri.
32 Cât despre străinul care nu este din poporul Tău Israel, dar care vine dintr-o ţară îndepărtată de dragul Numelui Tău cel mare, şi al mâinii Tale celei tari şi al braţului Tău întins, când vor veni să se roage în casa aceasta,
33 ascultă din cer, din locul locuinţei Tale, şi dă acelui străin tot ce-Ţi va cere, ca să cunoască toate popoarele pământului Numele Tău şi să se teamă de Tine, aşa cum se teme poporul Tău Israel, şi ca să ştie că această casă, pe care am zidit-o, este numită după Numele Tău!
34 Când poporul Tău va ieşi la luptă împotriva duşmanilor lui, în felul în care îi vei trimite Tu, şi când se vor ruga către Tine, cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău,
35 ascultă din cer rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate.
36 Când vor păcătui împotriva Ta (căci nu este om care să nu păcătuiască), şi Tu Te vei mânia împotriva lor şi îi vei da pe mâna duşmanului, care îi va duce sclavi într-o ţară îndepărtată sau apropiată,
37 când, în ţara unde vor fi duşi sclavi, îşi vor veni în fire şi se vor pocăi şi îţi vor face rugăciuni în ţara captivităţii lor, zicând: Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi şi am făcut rău!,
38 dacă se vor întoarce la Tine cu toată inima şi cu tot sufletul lor, în ţara captivităţii lor, unde au fost duşi sclavi, şi se vor ruga cu privirile întoarse spre ţara pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o, şi spre casa pe care eu am zidit-o Numelui Tău,
39 ascultă din cer, din locul locuinţei Tale, rugăciunile lor şi cererile lor, şi fă-le dreptate, şi iartă poporul Tău care a păcătuit împotriva Ta.
40 Acum, Dumnezeul meu, mă rog ca ochii Tăi să fie deschişi şi urechile Tale să asculte la rugăciunile făcute în locul acesta.
41 Acum, Doamne, Dumnezeule, ridică-Te, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi chivotul puterii Tale. Fă, Doamne, Dumnezeule, ca preoţii Tăi să fie îmbrăcaţi cu mântuire. Şi fă ca sfinţii Tăi să se bucure în bunătate.
42 Doamne, Dumnezeule, nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău; adu-Ţi aminte de mila Ta faţă de robul Tău David!