1 Primiţi pe cel slab în credinţă, şi nu-l judecaţi pentru părerile îndoielnice.
2 Căci unul crede că poate să mănânce de toate, dar cel care este slab, nu mănâncă decât zarzavaturi;
3 Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă, şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4 Cine eşti tu care judeci pe slujitorul altuia? Faţă de stăpânul său el stă sau cade; totuşi, va sta, pentru că Dumnezeu îl poate face să stea.
5 Unul judecă o zi mai presus decât alta; altul judecă fiecare zi la fel. Lăsaţi ca fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui.
6 Cine deosebeşte o zi, pentru Domnul o face; şi cine nu deosebeşte o zi, pentru Domnul nu o deosebeşte. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu; şi cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
7 Căci nici unul dintre noi nu trăieşte pentru sine, şi nici un om nu moare pentru sine;
8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9 Căci Cristos pentru aceasta a murit, şi a înviat, şi a trăit iarăşi, ca să fie Domn, atât al celor morţi, cât şi al celor vii.
10 Dar de ce judeci tu pe fratele tău? Sau de ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci noi toţi vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Cristos;
11 Căci este scris: Pe viaţa Mea, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca în faţa Mea, şi orice limbă va mărturisi pe Dumnezeu.
12 Aşadar, fiecare dintre noi va da socoteală pentru sine însuşi lui Dumnezeu.
13 De aceea, să nu ne mai judecăm unul pe altul, ci mai bine judecaţi ca nimeni să nu fie o piatră de poticnire sau un prilej de cădere în calea fratelui său.
14 Ştiu, şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine; dar pentru cel care socoteşte totul necurat, pentru el sunt necurate;
15 Dar dacă din cauza mâncării tale fratele tău este mâhnit, tu nu mai umbli în dragoste. Nu nimici prin mâncarea ta pe cel pentru care a murit Cristos!
16 Nu lăsaţi ca binele vostru să fie vorbit de rău;
17 Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, şi pace, şi bucurie în Duhul Sfânt;
18 Căci cel care în lucrurile acestea slujeşte lui Cristos, este plăcut lui Dumnezeu şi respectat de oameni.
19 Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pace, şi lucrurile prin care unul poate zidi pe celălalt.
20 Nu nimici lucrarea lui Dumnezeu de dragul unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, dar este rău ca omul să mănânce din ele dând altuia un prilej de cădere.
21 Bine este să nu mănânci carne, nici să nu bei vin, nici să nu faci orice altceva prin care fratele tău poate cădea sau este ofensat sau slăbeşte.
22 Ai credinţă? Păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se condamnă singur în lucrul pe care îl consideră bun.
23 Şi cel ce este îndoielnic este condamnat, dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credinţă; căci tot ce nu vine din credinţă, este păcat;