1 Apoi m-am uitat şi iată, Mielul stătea pe Muntele Sion; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau scris pe frunţile lor Numele Său şi Numele Tatălui Său;
2 Şi din cer am auzit un glas ca glasul unor ape multe şi ca glasul unui tunet puternic. Şi am auzit glasul celor ce cântă cu harfa, cântând cu harfele lor;
3 Şi ei cântau o cântare nouă, înaintea tronului, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ;
4 Aceştia sunt aceia care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciori. Aceştia sunt aceia care urmează pe Mielul oriunde merge El. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca fiind cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5 Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu;
6 Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, având o Evanghelie veşnică pentru ca s-o vestească celor care locuiesc pe pământ, oricărei naţiuni, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor!
7 El zicea cu glas tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apei!
8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate Neamurile din vinul mâniei desfrânării ei!
9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei şi chipului ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui. Şi va fi chinuit în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului;
11 Şi fumul chinului lor se înalţă în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei care se închină fiarei şi chipului ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei;
12 Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
13 Apoi am auzit un glas din cer, zicându-mi: Scrie: Binecuvântaţi sunt de acum încolo morţii care mor în Domnul! Da, zice Duhul, ei se vor odihni de muncile lor, şi faptele lor îi urmează!
14 Apoi m-am uitat şi iată, un nor alb, şi pe nor stătea Cineva care semăna cu Fiul omului; pe cap avea o cunună de aur şi în mână o seceră ascuţită,
15 Şi un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas tare Celui ce stătea pe nor: Trimite secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului este copt;
16 Atunci Cel care stătea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.
17 Apoi din templul care este în cer a ieşit un alt înger, care avea şi el o seceră ascuţită.
18 Şi un alt înger, care avea autoritate asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită, zicând: Trimite secera ta cea ascuţită şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi;
19 Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu,
20 Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la frâiele cailor, pe o întindere de trei sute douăzeci de kilometri.