1 Şi am auzit un glas puternic, care venea din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!
2 Şi cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului ei;
3 Şi al doilea înger a vărsat potirul lui în mare şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort; şi orice făptură vie din mare a murit.
4 Şi al treilea înger a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge.
5 Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept eşti Tu, Doamne, Cel care eşti şi care erai, şi Cel sfânt, pentru că ai judecat aceste lucruri.
6 Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge; şi sunt vrednici;
7 Şi am auzit pe altul din altar, zicând: Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!
8 Şi al patrulea înger a vărsat potirul lui peste soare şi i s-a dat putere să dogorească pe oameni cu foc.
9 Şi oamenii au fost dogorâţi cu o arşiţă mare; şi au blasfemat Numele lui Dumnezeu care are stăpânire peste aceste urgii; şi nu s-au pocăit ca să-I dea glorie.
10 Şi al cincilea înger a vărsat potirul lui peste tronul fiarei; şi împărăţia ei a fost acoperită de întuneric; şi ei îşi muşcau limbile din cauza durerii.
11 Şi ei au blasfemat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor lor, şi nu s-au pocăit de faptele lor;
12 Al şaselea înger a vărsat potirul lui peste fluviul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea regilor din est.
13 Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura profetului mincinos trei duhuri necurate, ca nişte broaşte;
14 Căci ele sunt duhuri de demoni care fac semne şi care se duc la regii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic;
15 Iată, Eu vin ca un hoţ. Binecuvântat este cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să nu i se vadă ruşinea;
16 Şi duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
17 Al şaptelea înger a vărsat potirul lui în văzduh, şi din templul cerului, din tron, a ieşit un glas puternic, zicând: S-a isprăvit!
18 Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete; şi a fost un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a mai fost un cutremur aşa de mare;
19 Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea potirul de vin al iuţimii mâniei Lui;
20 Şi toate insulele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit.
21 Şi din cer a căzut o grindină mare peste oameni, ale cărei boabe cântăreau aproape patruzeci de kilograme fiecare. Şi oamenii blasfemau pe Dumnezeu din cauza urgiei grindinii, pentru că urgia ei era foarte mare;