1 După aceste lucruri am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare autoritate; şi pământul a fost luminat de gloria lui.
2 Şi el a strigat cu un glas puternic, zicând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare, şi a devenit o locuinţă a demonilor, o închisoare a oricărui duh necurat şi o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâcioase,
3 pentru că toate Neamurile au băut din vinul mâniei desfrâului ei, regii pământului au comis adulter cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin abundenţa desfătărilor ei.
4 Şi am auzit din cer un alt glas, zicând: Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
5 Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.
6 Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi răsplătiţi-i îndoit după faptele ei; în potirul în care a amestecat ea, amestecaţi-i îndoit!
7 Pe cât s-a glorificat pe sine însăşi şi a trăit în desfătare, pe atât daţi-i chin şi jale! Pentru că zice în inima ei: Stau ca regină şi nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este jalea!
8 De aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, jalea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este puternic;
9 Şi regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit în desfătare, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor jeli;
10 Ei vor sta departe, de teama chinului ei, şi vor zice: Vai, vai, Babilon, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-un ceas ţi-a venit judecata!
11 Şi negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
12 marfă de aur şi argint, pietre scumpe şi perle, în subţire şi purpură, mătase şi stacojiu, tot felul de lemn de tuia, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, bronz, fier şi marmură;
13 şi scorţişoară şi balsam, mirodenii şi parfum, vin şi untdelemn, făină bună şi grâu, vite şi oi, cai şi căruţe, robi şi suflete ale oamenilor.
14 Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine; şi toate lucrurile alese şi strălucite sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.
15 Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de teama chinului ei, plângând şi jelind,
16 şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu în foarte subţire, cu purpură şi stacojiu, şi împodobită cu aur, pietre scumpe şi perle!
17 Căci într-un ceas s-au distrus atâtea bogăţii! Şi fiecare cârmaci, toţi cei care navighează pe mare, marinarii şi toţi cei care câştigau din mare, stăteau departe;
18 şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: Care cetate era ca şi cetatea cea mare?
19 Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se jeleau, ţipau şi ziceau: Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug a îmbogăţit pe toţi cei care aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!
20 Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor, pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o;
21 Atunci un înger puternic a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: Cu aşa violenţă va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!
22 Şi nu se va mai auzi în tine nici sunetul cântăreţilor la harfe, nici al muzicanţilor, nici al cântăreţilor din fluiere, nici al cântăreţilor din trompete; nu se va mai găsi la tine nici un meşter într-un meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii;
23 Şi lumina lămpii nu va mai lumina în tine. Şi glasul mirelui şi al miresei nu se va mai auzi în tine, pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului, căci toate naţiunile au fost amăgite prin vrăjitoria ta;
24 Şi în ea a fost găsit sângele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ.