1 După aceste lucruri am văzut patru îngeri stând în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca vântul să nu sufle pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.
2 Şi am văzut un alt înger suindu-se dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului Celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,
3 zicând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru.
4 Şi am auzit numărul celor care fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, pecetluiţi din toate seminţiile copiilor lui Israel.
5 Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
6 din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
7 din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
8 din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi.
9 După aceste lucruri m-am uitat şi iată că era o mulţime mare, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă, stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcată în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;
10 şi striga cu glas tare, zicând: Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe tron, şi a Mielului!
11 Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tronului, a bătrânilor şi a celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa tronului, şi s-au închinat lui Dumnezeu,
12 zicând: Amin! A Dumnezeului nostru să fie lauda, gloria, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.
13 Şi unul dintre bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare şi de unde au venit?
14 Şi eu i-am spus: Doamne, Tu ştii. Şi El mi-a zis: Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea ei stau în faţa tronului lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în templul Lui. Cel ce stă pe tron îşi va întinde cortul peste ei.
16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă,
17 pentru că Mielul, care stă în mijlocul tronului, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.