1 Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care este dincolo de locul acesta. Dar n-a spus nimic tatălui său.
2 Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de bărbaţi.
3 Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan plecase.
4 Şi între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la garnizoana filistenilor era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; numele unuia era Boţeţ şi numele celuilalt era Sene.
5 Unul dintre aceste piscuri se afla la nord, faţă în faţă cu Micmaş, iar celălalt la sud, faţă în faţă cu Gheba.
6 Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumcişi. Poate că Domnul va lucra pentru noi, pentru că pe Domnul nu-L împiedică nimic ca să salveze prin mulţi sau prin puţini.
7 Şi purtătorul lui de arme i-a zis: Fă tot ce ai în inimă; întoarce-te şi iată, sunt cu tine, gata să-ţi urmez dorinţa.
8 Atunci Ionatan a zis: Iată, vom trece dincolo la oamenii aceştia şi ne vom arăta lor.
9 Dacă ne vor zice: Aşteptaţi până venim noi la voi; atunci vom sta în locul nostru şi nu ne vom urca la ei.
10 Dar dacă ne vor zice: Urcaţi-vă la noi, atunci ne vom urca, pentru că Domnul i-a dat în mâinile noastre. Acesta ne va fi semnul.
11 Când s-au arătat amândoi garnizoanei filistenilor, filistenii au zis: Iată, evreii ies din gropile în care s-au ascuns.
12 Şi oamenii din garnizoană au vorbit lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele şi au zis: Urcaţi-vă la noi şi vă vom arăta ceva. Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: Urcă-te după mine, căci Domnul i-a dat în mâinile lui Israel.
13 Şi Ionatan s-a căţărat cu mâinile şi cu picioarele şi cel ce-i ducea armele mergea după el. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan şi cel ce-i ducea armele omora în urma lui.
14 În acest întâi măcel, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe o întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ.
15 A intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot poporul. Chiar şi garnizoana şi prădătorii tremurau, ţara s-a cutremurat; era o groază de la Dumnezeu.
16 Santinelele lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştia şi fugea în toate părţile.
17 Atunci Saul a zis poporului care era cu el: Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru. Şi ei au numărat şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.
18 Atunci Saul a zis lui Ahia: Adu încoace chivotul lui Dumnezeu! Căci în vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.
19 Pe când vorbea Saul cu preotul, zarva din tabăra filistenilor continua şi creştea şi mai mare. Şi Saul a zis preotului: Trage-ţi mâna!
20 Apoi, Saul şi tot poporul care era cu el s-au strâns şi au înaintat până la locul luptei; şi filistenii au întors sabia unii împotriva altora şi învălmăşeala era nespus de mare.
21 Evreii care erau mai dinainte la filisteni şi care se urcaseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi, s-au unit cu israeliţii care erau cu Saul şi cu Ionatan.
22 Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunsesem în ţinutul muntos al lui Efraim, aflând că filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în luptă.
23 Domnul a eliberat pe Israel în ziua aceea şi lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.
24 În ziua aceea bărbaţii lui Israel au fost obosiţi, pentru că Saul pusese poporul sub un jurământ, zicând: Blestemat să fie omul care va mânca pâine până deseară şi până mă voi răzbuna pe duşmanii mei. Aşa că nici unul din popor n-a mâncat.
25 Şi tot poporul din ţară ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe faţa pământului.
26 Când poporul a intrat în pădure, a văzut mierea curgând; dar nici unul n-a dus mierea la gură, pentru că poporul se temea de jurământ.
27 Dar Ionatan n-a auzit când tatăl său a pus poporul sub jurământ; de aceea, a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere şi a dus mâna la gură; şi ochii i s-au luminat.
28 Atunci unul din popor i-a vorbit şi a zis: Tatăl tău a pus poporul sub jurământ, zicând: Blestemat este omul care mănâncă astăzi mâncare. Şi poporul era sleit de puteri.
29 Şi Ionatan a zis: Tatăl meu a tulburat ţara; vedeţi cum mi s-au luminat ochii, din cauză că am gustat puţin din mierea aceasta!
30 Oare dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la duşmanii lui, n-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?
31 În ziua aceea au bătut pe filisteni, de la Micmaş până la Aialon. Poporul era foarte obosit.
32 Şi poporul s-a aruncat cu lăcomie asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a înjunghiat pe pământ şi i-a mâncat cu sânge cu tot.
33 Apoi i-au spus lui Saul, zicând: Iată, poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând cu sânge. Saul a zis: Aţi făcut o nelegiuire; rostogoliţi astăzi până la mine o piatră mare.
34 Şi Saul a zis: Împrăştiaţi-vă printre popor şi spuneţi-le: Fiecare să-şi aducă boul sau oaia sa şi să-l junghie aici şi să mănânce; şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge. Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu sine, ca să-l înjunghie acolo.
35 Şi Saul a zidit un altar Domnului; a fost primul altar pe care l-a zidit el Domnului.
36 Şi Saul a zis: Să ne coborâm în noaptea aceasta după filisteni şi să-i jefuim până la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămână nici unul. Şi ei au zis: Fă tot ce crezi că e bine. Atunci preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
37 Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: Să mă cobor după filisteni? Îi vei da Tu pe ei în mâna lui Israel? Dar Dumnezeu nu i-a răspuns în ziua aceea.
38 Şi Saul a zis: Apropiaţi-vă aici toţi conducătorii poporului şi căutaţi şi aflaţi cum s-a făcut astăzi acest păcat.
39 Căci viu este Domnul, care a eliberat pe Israel: chiar dacă l-ar fi făcut fiul meu Ionatan, va muri negreşit. Dar din tot poporul nu i-a răspuns nici un om.
40 Atunci el a zis întregului Israel: Voi vă veţi aşeza de o parte, iar eu şi Ionatan ne vom aşeza de cealaltă parte. Şi poporul a zis lui Saul: Fă ce crezi că e bine.
41 De aceea, Saul a zis Domnului, Dumnezeul lui Israel: Arată adevărul. Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, iar poporul a scăpat.
42 Şi Saul a zis: Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan. Şi sorţul a căzut pe Ionatan.
43 Atunci Saul a zis lui Ionatan: Spune-mi ce ai făcut. Ionatan i-a spus şi a zis: Am gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână. Iată-mă, trebuie să mor!
44 Şi Saul a răspuns: Dumnezeu sa Se poarte cu toată asprimea lată de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!
45 Dar poporul a zis lui Saul: Trebuie oare să moară Ionatan, care a adus această mare eliberare în Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, pentru că el a lucrat cu Dumnezeu în această zi. Astfel poporul a scăpat pe Ionatan şi n-a murit.
46 Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, iar filistenii s-au dus acasă.
47 După ce Saul a luat domnia peste Israel, el a luptat împotriva tuturor duşmanilor lui din fiecare parte: împotriva lui Moab, a copiilor lui Amon, împotriva lui Edom, împotriva regilor din Ţoba şi împotriva filistenilor; şi ori încotro se întorcea era biruitor.
48 Şi el se purta cu vitejie, a bătut pe amaleciţi şi a scăpat pe Israel din mâna celor care-l jefuiau.
49 Şi fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Şi numele celor două fiice ale lui erau acestea: numele celei întâi-născute era Merab şi numele celei mai tinere era Mical.
50 Numele soţiei lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ. Numele comandantului armatei lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51 Şi Chis era tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
52 Războiul împotriva filistenilor a fost înverşunat în tot timpul vieţii lui Saul; şi de îndată ce Saul vedea pe un om puternic şi voinic, îl adăuga la oamenii lui.