1 Filistenii şi-au strâns armatele ca să facă război şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; şi-au aşezat tabăra între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
2 Şi Saul şi bărbaţii lui Israel s-au adunat şi şi-au aşezat tabăra în Valea Terebinţilor, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor.
3 Filistenii stăteau pe un munte de o parte în timp ce Israel stătea pe un munte de cealaltă parte, cu valea între ei.
4 Atunci din tabăra filistenilor a ieşit un om. El se numea Goliat, era din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.
5 Pe cap avea un coif de bronz şi era îmbrăcat cu o zale de solzi în greutate de cinci mii de sicii de bronz.
6 El mai avea şi nişte apărători de bronz peste picioare şi o pavăză de bronz între umeri.
7 Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicii de fier. Cei ce îi purtau scutul mergeau înaintea lui.
8 El s-a oprit şi a strigat către armatele lui Israel, şi le-a zis: De ce ieşiţi să vă aşezaţi în rânduri de bătaie? Nu sunt eu filistean şi voi sunteţi slujitorii lui Saul? Alegeţi-vă un om care să coboare împotriva mea!
9 Dacă va putea să se lupte cu mine şi să mă omoare, noi vom fi sclavii voştri; dar dacă îl voi birui şi îl voi omorî eu, voi ne veţi fi sclavi nouă şi ne veţi sluji.
10 Filisteanul a mai zis: Astăzi eu defăimez armata lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.
11 Când Saul şi tot Israelul au auzit cuvintele acestui filistean, s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică.
12 Şi David era fiul efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, Isai era un om bătrân, înaintat în vârstă.
13 Şi cei trei fii mai mari ai lui Isai s-au dus după Saul la război. Numele celor trei fii care au mers la război erau Eliab, întâiul-născut, al doilea Abinadab, şi al treilea Şama.
14 David era cel mai tânăr. Cei trei fii mai mari au mers după Saul,
15 dar David a plecat de la Saul, şi s-a întors în Betleem, ca să pască oile tatălui său.
16 Filisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.
17 Isai a zis fiului său David: Ia pentru fraţii tăi această efă de grăunţe prăjite şi aceste zece pâini, şi du-le în grabă în tabără la fraţii tăi.
18 Du şi aceste zece burdufuri de brânză conducătorului care este peste mia lor. Vezi dacă fraţii tăi sunt bine şi adu-mi veşti de la ei.
19 Căci ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii.
20 David s-a sculat dis-de-dimineaţă, a lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat după cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, armata pornise să se aşeze în rânduri de bătaie şi scotea strigăte de luptă.
21 Israel şi filistenii s-au aşezat în rânduri de bătaie, armată către armată.
22 David s-a descărcat de lucrurile pe care le avea cu el şi le-a lăsat în mâna celui ce păzea lucrurile, şi a alergat la locul de luptă. Când a ajuns, a întrebat pe fraţii lui de sănătate.
23 Pe când vorbea cu ei, iată, filisteanul din Gat, numit Goliat, a intrat între cele două oştiri, ieşind afară din rândurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte şi David l-a auzit.
24 Toţi bărbaţii din Israel fugeau dinaintea lui şi se temeau foarte tare când îl vedeau pe omul acesta.
25 Şi bărbaţii lui Israel ziceau: Aţi văzut pe omul acesta care a înaintat? Negreşit, a înaintat ca să-şi bată joc de Israel! Omul care-l va omorî, pe acela regele îl va umple cu bogăţii, îi va da de soţie pe fiica lui şi va scuti de impozite casa tatălui său în Israel.
26 Atunci David a zis oamenilor de lângă el: Ce se va face omului care va ucide pe filisteanul acesta şi va lua batjocura de deasupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest necircumcis, ca să-şi bată joc de armata Dumnezeului Celui viu?
27 Şi poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî,
28 Şi Eliab, fratele lui cel mai mare, auzindu-l vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David şi a zis: De ce te-ai coborât şi cu cine ai lăsat acele câteva oi în deşert? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii tale; căci te-ai coborât ca să vezi lupta.
29 Dar David a zis: Ce-am făcut acum? N-am vorbit bine?
30 Şi s-a întors de la el către un altul şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi prima dată.
31 Când au auzit cuvintele pe care le-a vorbit David, ei le-au repetat în faţa lui Saul; şi Saul a trimis după el.
32 Şi David a zis lui Saul: Să nu i se descurajeze nimănui inima din cauza filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.
33 Atunci Saul a zis lui David: Nu te poţi duce să te baţi cu filisteanul acesta, pentru că tu eşti un copil, iar el este un războinic din tinereţea lui.
34 David a zis lui Saul: Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,
35 alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.
36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta necircumcis va fi ca şi cu unul dintre ei, căci a defăimat armata Dumnezeului Celui viu.
37 David a mai zis: Domnul, care m-a scăpat din gheara leului şi din laba ursului, mă va scăpa şi din mâna acestui filistean. Şi Saul a zis lui David: Du-te şi Domnul să fie cu tine!
38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de bronz şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.
39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a încercat să umble, căci încă nu încercase să umble cu ele. Apoi a zis lui Saul: Nu pot să merg cu armura aceasta, pentru că nu sunt obişnuit cu ea. Şi David s-a dezbrăcat de ea.
40 Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.
41 Filisteanul a înaintat şi s-a apropiat tot mai mult de David, şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.
42 Filisteanul s-a uitat şi când a zărit pe David şi-a bătut joc de el, pentru că el era doar un copil cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.
43 Şi filisteanul a zis lui David: Ce! Sunt câine, de vii la mine cu toiege? Şi filisteanul l-a blestemat pe David pe dumnezeii lui.
44 Şi filisteanul a zis lui David: Vino la mine şi-ţi voi da carnea păsărilor cerului şi fiarelor Câmpului.
45 Şi David i-a zis filisteanului: Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu scut; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, Dumnezeul armatei lui Israel, pe care ai defăimat-o.
46 Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da cadavrele taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că este un Dumnezeu în Israel.
47 Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu eliberează nici prin sabie, nici prin suliţă; căci bătălia este a Domnului şi El vă va da în mâinile noastre.
48 Şi când filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David s-a grăbit să alerge spre locul de luptă în întâmpinarea filisteanului.
49 David a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ.
50 Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit pe filistean la pământ şi l-a omorât, dar fără ca David să aibă sabie în mână.
51 David a alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Şi filistenii, când au văzut că a murit uriaşul lor, au luat-o la fugă.
52 Şi bărbaţii lui Israel şi ai lui Iuda s-au sculat, au înălţat strigăte de bucurie şi au urmărit pe filisteni până în vale şi până la porţile Ecronului. Şi filistenii au căzut răniţi de moarte pe drumul care duce la Şaaraim până la Gat şi până la Ecron.
53 Copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra.
54 Apoi David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim; dar a pus armele filisteanului în cortul său.
55 Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, comandantul armatei: Abner, al cui fiu este tânărul acesta? Abner a răspuns: Pe sufletul tău, rege, că nu ştiu.
56 Şi regele a zis: Află al cui fiu este tânărul acesta.
57 Şi când David s-a întors, după ce-l omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul, cu capul filisteanului în mână.
58 Saul i-a zis: Al cui fiu eşti, tinere? Şi David a răspuns: Sunt fiul robului tău, Isai, betleemitul.