1 David a fugit din Naiot, de lângă Rama, a venit la Ionatan şi i-a zis: Ce am făcut? Care este vina mea? Şi care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?
2 Şi Ionatan i-a zis: Ferească Dumnezeu, tu nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face nici un lucru, fie mare, fie mic, fără să nu mi-l spună mie. Aşa că de ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu e aşa.
3 David a zis iarăşi, jurând: Tatăl tău ştie bine că am găsit trecere înaintea ta şi a zis: Să nu ştie Ionatan, pentru că s-ar întrista. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte.
4 Atunci Ionatan a zis lui David: Voi face pentru tine orice vei zice.
5 David a răspuns lui Ionatan: Iată, mâine este lună nouă şi ar trebui să stau să mănânc cu regele. Dar lasă-mă să mă duc şi să mă ascund în câmpie până în seara zilei a treia.
6 Dacă tatăl tău va întreba de mine, să-i spui: David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem, cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă anuală.
7 Şi dacă va zice: Bine!, slujitorul tău va fi în siguranţă. Dar dacă se va mânia, să ştii că s-a hotărât la rău.
8 Aşadar, arată-ţi bunătatea faţă de slujitorul tău, pentru că ai făcut cu slujitorul tău un legământ înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire în mine, omoară-mă tu; de ce să mă mai duci până la tatăl tău?
9 Şi Ionatan i-a zis: Departe de tine gândul acesta! Oare nu ţi-aş spune eu dacă aş afla că pieirea ta este un lucru hotărât din partea tatălui meu?
10 Atunci David a zis lui Ionatan: Cine-mi va spune dacă tatăl tău îţi va răspunde cu mânie?
11 Şi Ionatan a zis lui David: Vino, să ieşim pe câmp. Şi au ieşit amândoi pe câmp.
12 Ionatan a zis lui David: Iau martor pe Domnul Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine la această oră; şi dacă va gândi bine despre David,
13 Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe cineva să-ţi spună! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi spune şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; şi Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!
14 Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi dacă voi muri,
15 să nu-ţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din duşmanii lui David de pe faţa pământului.
16 Căci Ionatan a făcut un legământ cu casa lui David, zicând: Domnul să Se răzbune pe duşmanii lui David!
17 Şi Ionatan l-a făcut din nou pe David să jure, pentru că îl iubea; căci îl iubea ca pe sufletul lui.
18 Şi Ionatan i-a zis: Mâine este lună nouă; se va observa lipsa ta, pentru că locul tău va fi gol.
19 După trei zile, să cobori repede şi să vii la locul unde erai ascuns în ziua acelei întâmplări, şi să rămâi lângă piatra Ezel.
20 Şi eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă.
21 Şi, iată, voi trimite pe un tânăr, şi îi voi zice: Du-te şi găseşte săgeţile! Dacă voi zice tânărului în mod specific: Iată, săgeţile sunt de partea aceasta a ta, ia-le şi vino!, atunci, viu este Domnul, să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai de ce te teme!
22 Dar dacă voi zice tânărului: Iată, săgeţile sunt dincolo de tine!, atunci să pleci, căci Domnul te trimite.
23 Domnul este martor pe veci pentru cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia.
24 Şi David s-a ascuns în câmp; şi când a venit luna nouă, regele s-a aşezat la masă, ca să mănânce.
25 Şi regele s-a aşezat ca de obicei pe scaunul lui, pe scaunul de lângă perete. Ionatan s-a ridicat şi Abner s-a aşezat lângă Saul, dar scaunul lui David a rămas gol.
26 Saul însă n-a zis nimic în ziua aceea, căci se gândea: S-a întâmplat ceva, el nu este curat, negreşit nu este curat.
27 Şi în ziua a doua, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol. Aşa că Saul a zis fiului său Ionatan: De ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?
28 Şi Ionatan a răspuns lui Saul: David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
29 El a zis: Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie şi fratele meu mi-a poruncit să mă duc; deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi, te rog, voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii. De aceea n-a venit la masa regelui.
30 Atunci Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai ales ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?
31 Căci cât timp va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute, fiindcă este vrednic de moarte.
32 Şi Ionatan a răspuns tatălui său Saul şi i-a zis: De ce să fie omorât? Ce a făcut?
33 Şi Saul a aruncat suliţa spre el, ca să-l omoare. Ionatan şi-a dat seama că tatăl său s-a hotărât să-l omoare pe David.
34 Ionatan s-a ridicat de la masă plin de mânie şi n-a mâncat din alimente în ziua a doua a lunii noi, căci era întristat din cauza lui David şi pentru că tatăl său îl dezonorase.
35 A doua zi dimineaţa, Ionatan s-a dus pe câmp la timpul stabilit cu David, si un băieţaş era cu el.
36 Şi el a zis băieţaşului: Fugi şi găseşte-mi săgeţile pe care le voi trage. Pe când alerga băiatul, Ionatan a tras o săgeată dincolo de el.
37 Când băiatul a ajuns la locul unde era săgeata pe care Ionatan o trăsese, Ionatan a strigat după el şi a zis: Iată, săgeata este dincolo de tine.
38 Şi Ionatan a strigat după băiat: Repede, grăbeşte-te, nu sta! Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui.
39 Dar băiatul nu ştia nimic; numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.
40 Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: Du-te şi du-le în cetate.
41 După ce a plecat băiatul, David s-a sculat din locul dinspre sud, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a aplecat de trei ori. Cei doi prieteni s-au înbrăţişat şi au plâns împreună, dar David plângea cel mai mult.
42 Şi Ionatan a zis lui David: Du-te în pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: Domnul să fie pe vecie între mine şi tine şi între sămânţa ta şi sămânţa mea! David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.