1 Şi David a zis în inima sa: Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor; şi Saul va înceta să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel, şi voi scăpa de mâna lui.
2 David s-a sculat şi a trecut, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el, la Achiş, fiul lui Maoc, regele Gatului.
3 David şi oamenii lui au rămas la Achiş în Gat, fiecare cu familia lui şi David cu cele două soţii ale lui: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, soţia lui Nabal.
4 Când i s-a spus lui Saul că David a fugit la Gat, a încetat să-l mai caute.
5 David a zis lui Achiş: Dacă am aflat trecere înaintea ta, să mi se dea un loc în una din cetăţile ţării, ca să locuiesc acolo; de ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea regală?
6 Şi chiar în ziua aceea Achiş i-a dat cetatea Ţiclag. De aceea Ţiclagul a rămas al regilor lui Iuda până în ziua de azi.
7 Timpul pe care David l-a petrecut în ţara filistenilor a fost de un an şi patru luni.
8 David se urca cu oamenii lui şi năvălea asupra gheşuriţilor, ghirziţilor şi amaleciţilor; căci naţiunile acestea locuiau din vremuri străvechi în ţinutul acela până la Şur şi până în ţara Egiptului.
9 Şi David bătea ţinutul acela şi nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie; şi le lua oile, boii, măgarii, cămilele şi hainele şi apoi se întorcea şi venea la Achiş.
10 Şi Achiş zicea: Unde ai năvălit astăzi? Şi David răspundea: Spre sud de Iuda, spre sud de ierahmeeliţi şi spre sud de cheniţi.
11 Şi David nu lăsa în viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat şi să zică: Nu cumva să zică cineva despre noi: Aceasta a făcut David şi acesta a fost felul lui de purtare în toate zilele când a locuit în ţara filistenilor.
12 Achiş se încredea în David şi zicea: S-a făcut urât poporului său Israel şi va rămâne slujitorul meu pentru totdeauna.