1 Cuvântul lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel. Israel a ieşit să lupte împotriva filistenilor şi şi-au aşezat tabăra lângă Eben-Ezer, iar filistenii îşi aşezaseră tabăra la Afec.
2 Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel. Când a început bătălia, Israel a fost bătut de filisteni, care au omorât pe câmpul de bătălie aproape patru mii de oameni.
3 Când oamenii s-au întors în tabără, bătrânii lui Israel au zis: De ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de filisteni? Haideţi să aducem chivotul legământului Domnului de la Silo, ca, atunci când va veni în mijlocul nostru, să ne elibereze din mâna duşmanului nostru.
4 Poporul a trimis deci la Silo şi au adus de acolo chivotul legământului Domnului oştirilor, care stă între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo cu chivotul legământului lui Dumnezeu.
5 Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pământul.
6 Când filistenii au auzit zgomotul strigătelor, au zis: Ce înseamnă zgomotul acestui strigăt mare în tabăra evreilor? Apoi au înţeles că sosise în tabără chivotul Domnului.
7 Filistenii s-au temut, pentru că ziceau: Dumnezeu a venit în tabără! Şi ziceau: Vai de noi! Căci nimic de felul acesta nu s-a mai întâmplat înainte!
8 Vai de noi! Cine ne va elibera din mâna acestor dumnezei puternici? Aceştia sunt dumnezeii care au lovit pe egipteni cu tot felul de urgii în deşert.
9 Întăriţi-vă şi fiţi bărbaţi, filistenilor, ca nu cumva să ajungeţi slujitorii evreilor, cum v-au fost ei vouă; purtaţi-vă ca nişte bărbaţi şi luptaţi!
10 Filistenii au început lupta şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrângerea a fost foarte mare şi din Israel au căzut treizeci de mii de ostaşi pedeştri.
11 Şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au fost omorâţi.
12 Un om din Beniamin a alergat de pe câmpul de bătălie şi a venit la Silo în aceeaşi zi cu hainele sfâşiate şi cu capul acoperit cu ţărână.
13 Şi când a venit, iată, Eli privea, stând pe scaun lângă marginea drumului; căci inima îi tremura pentru chivotul lui Dumnezeu. Când a intrat omul în cetate şi a povestit tot, toată cetatea a scos ţipete.
14 Când Eli a auzit zgomotul ţipetelor, a zis: Ce înseamnă zgomotul acestei mulţimi? Apoi omul a venit în grabă şi a adus lui Eli vestea aceasta.
15 Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă.
16 Şi omul a zis lui Eli: Eu sunt cel ce am venit de pe câmpul de bătălie. Astăzi am fugit de pe câmpul de bătălie. Şi Eli a zis: Ce s-a întâmplat, fiul meu?
17 Cel ce aducea vestea aceasta a răspuns şi a zis: Israel a fugit dinaintea filistenilor şi poporul a suferit o mare înfrângere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat.
18 Când a menţionat chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă, şi-a rupt gâtul şi a murit; căci era un om bătrân şi greu. Astfel el a judecat pe Israel timp de patruzeci de ani.
19 Şi nora lui, soţia lui Fineas, era însărcinată şi aproape de naştere. Auzind vestea că fusese luat chivotul lui Dumnezeu, că socrul ei şi soţul ei erau morţi, s-a aplecat şi a născut; căci au cuprins-o durerile naşterii.
20 Şi cam în momentul morţii ei, femeile care stăteau lângă ea i-au zis: Nu te teme, căci ai născut un fiu! Dar ea n-a răspuns, nici n-a luat seama la ce i se spunea.
21 Şi a pus copilului numele I-Ca-bod (Nu mai e glorie), zicând: S-a îndepărtat gloria din Israel!, a spus aşa din cauza luării chivotului Dumnezeu şi din cauza socrului şi soţului ei.
22 Ea a zis: S-a îndepărtat gloria din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.