1 Unde s-a dus preaiubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? încotro s-a îndreptat preaiubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine?
2 Preaiubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.
3 Eu sunt a preaiubitului meu, şi preaiubitul meu este al meu; el îşi paşte turma printre crini.
4 Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte armate sub steagurile lor.
5 Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Părul tău este ca o turmă de capre, pe povârnişurile Galaadului.
6 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este Stearpă.
7 Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub vălul tău.
8 Sunt şaizeci de regine, optzeci de concubine, şi fecioare fără număr,
9 dar numai una singură este porumbiţa mea, cea curată; ea este singură la mama ei, cea aleasă a celei ce a născut-o. Fiicele au văzut-o şi au numit-o fericită; reginele şi concubinele de asemenea o laudă.
10 Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, cumplită ca nişte armate sub steagurile lor?
11 M-am coborât în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via, dacă au înflorit rodiile.
12 Înainte de a-mi da seama, sufletul mi s-a oprit la carele poporului meu ales.
13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito; întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la jocul a două tabere?