1 Îngerul, care vorbea cu mine, s-a reîntors şi m-a trezit, ca pe un om pe care-l trezeşti din somnul lui;
2 Şi el mi-a zis: Ce vezi? Eu am răspuns: Mă uit şi iată, este un sfeşnic în întregime de aur şi un vas cu untdelemn deasupra lui şi pe el şapte lămpi, cu şapte ţevi pentru cele şapte lămpi.
3 Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului şi altul la stânga lui.
4 Eu am luat iarăşi cuvântul şi i-am zis îngerului care vorbea cu mine, întrebând: Ce sunt acestea, domnul meu?
5 Atunci îngerul care vorbea cu mine a răspuns şi mi-a zis: Nu ştii ce sunt acestea? Şi eu am zis: Nu, domnul meu.
6 Atunci el a răspuns şi mi-a zis: Acesta este Cuvântul Domnului către Zorobabel: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!
7 Cine eşti tu, munte mare? înaintea lui Zorobabel vei deveni o câmpie. El va nune piatra cea mai însemnată din vârf, cu strigăte de: Har, har pentru ea!
8 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
9 Mâinile lui Zorobabel au întemeiat casa aceasta şi tot mâinile lui o vor termina. Atunci veţi şti că Domnul oştirilor m-a trimis la voi.
10 Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Căci aceştia şapte se vor bucura să vadă aţa cu plumb în mâna lui Zorobabel. Ei sunt ochii Domnului, care cutreieră întregul pământ;
11 Atunci am răspuns şi i-am zis: Ce sunt aceşti doi măslini, unul la dreapta sfeşnicului şi altul la stânga lui?
12 Şi am mai răspuns şi i-am zis: Ce sunt cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două ţevi de aur prin care se scurge uleiul auriu din el?
13 El mi-a răspuns şi a zis: Nu ştii ce sunt acestea? Eu am zis: Nu, domnul meu. Şi el a zis:
14 Aceştia sunt cei doi unşi, care stau înaintea Domnului întregului pământ;