1 În anul al patrulea al regelui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna Chişleu.
2 Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii săi, la casa lui Dumnezeu să se roage Domnului,
3 şi să întrebe pe preoţii din casa Domnului oştirilor şi pe profeţi, zicând: Să plâng în luna a cincea şi să postesc, cum am făcut atâţia ani?
4 Atunci Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit, zicând:
5 Spune la tot poporul tării şi preoţilor: Când aţi postit şi aţi plâns în luna a cincea şi a şaptea, în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?
6 Şi când mâncaţi şi beţi, nu mâncaţi şi beţi pentru voi înşivă?
7 Nu cunoaşteţi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeţii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur, şi când şi partea de sud şi câmpia erau locuite?
8 Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, zicând:
9 Aşa a vorbit Domnul oştirilor: Faceţi cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.
10 Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi nici unul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său.
11 Dar ei n-au vrut să asculte, ci au întors spatele şi şi-au acoperit urechile, ca să nu audă;
12 Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să nu asculte legea şi cuvintele pe care le trimisese Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin profeţii de mai înainte. Din cauza aceasta Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie;
13 Când chema El, ei nu ascultau: de aceea nici Eu nu am vrut să ascult, când au chemat ei, zice Domnul oştirilor;
14 ci i-am împrăştiat printre toate popoarele pe care nu le cunoşteau, şi ţara a rămas în urma lor ca un pustiu, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea, pentru că au făcut din ţara cea plăcută un pustiu.