1 Iacov a pornit la drum, şi s’a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.
2 S’a uitat înainte, şi iată că pe cîmp era o fîntînă; şi lîngă ea erau trei turme de oi, cari se odihneau; căci la fîntîna aceasta obicinuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fîntînii era mare.
3 Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, şi apoi puneau piatra iarăş la loc pe gura fîntînii.
4 Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sînteţi?“ „Din Haran,“ au răspuns ei.
5 El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?“ „Îl cunoaştem,“ i-au răspuns ei.
6 El le-a zis: „Este sănătos?“ „Sănătos“, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
7 El a zis: „Iată, soarele este încă sus, şi-i prea devreme ca să strîngeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăş.“
8 Ei au răspuns: „Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fîntînii, şi vom adăpa oile.“
9 Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10 Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s’a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11 Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plîngă tare.
12 Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.
13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat, şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate.
14 Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne din carnea mea!“ Iacov a stat la Laban o lună.
15 Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?“
16 Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
17 Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mîndră la faţă.
18 Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.“
19 Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decît s’o dau altuia. Rămîi la mine!“
20 Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s’au părut ca vreo cîteva zile, pentrucă o iubea.
21 În urmă Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.“
22 Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
23 Seara, a luat pe fiică-sa Lea, şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
24 Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
25 A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m’ai înşelat?“
26 Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tînără înaintea celei mai mari.
27 Isprăveşte săptămîna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.“
28 Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămîna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.
29 Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.
30 Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
31 Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe cînd Rahela era stearpă.
32 Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben; „căci“, a zis ea, „Domnul a văzut mîhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.“
33 A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi-a dat şi pe acesta.“ De aceea, i-a pus numele Simeon.
34 Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi.
35 A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.“ Deaceea i-a pus numele Iuda. Şi a încetat să mai nască.