37
1 Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
2 Iată istoria lui Iacov.
Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
3 Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i-a făcut o haină pestriţă.
4 Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi, şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
5 Iosif a visat un vis, şi l-a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult.
6 El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!
7 Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s’a ridicat şi a stătut în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.“
8 Fraţii lui i-au zis: „Doar n’ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n’ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?“ Şi l-au urît şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.
9 Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.“
10 L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?“
11 Fraţii săi au început să-l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
12 Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13 Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.“ „Iată-mă, sînt gata,“ a răspuns el.
14 Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.“ L-a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
15 Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?“
16 „Caut pe fraţii mei,“ a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?“
17 Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan.“ Iosif s’a dus după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan.
18 Ei l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s’au sfătuit să-l omoare.“
19 Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!
20 Veniţi acum, să-l omorîm şi să-l aruncăm într’una din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.“
21 Ruben a auzit lucrul acesta, şi l-a scos din mînile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!“
22 Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mîna pe el.“ Căci avea de gînd să-l scape din mînile lor, şi să-l aducă înapoi la tatăl său.
23 Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
24 L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
25 „Apoi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau în Egipt.
26 Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sîngele?
27 Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Şi fraţii lui l-au ascultat.
28 La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt.
29 Ruben s’a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,
30 s’a întors la fraţii săi, şi a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?“
31 Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge.
32 Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.“
33 Iacov a cunoscut-o, şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!“
34 Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.
35 Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.“ Şi plîngea astfel pe fiul său.
36 Madianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.