1 Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica.
2 El a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint, cari ţi s’au luat, şi pentru cari ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mînile mele, eu îl luasem.“ Şi mamă-sa a zis: „Binecuvîntat să fie fiul meu de Domnul!“
3 El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută sicli de argint; şi mamă-sa a zis: „Închin cu mîna mea argintul acesta Domnului, ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da înapoi.“
4 El a dat argintul înapoi mamei sale. Mamă-sa a luat două sute sicli de argint, şi a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat. Chipurile au fost aduse în casa lui Mica.
5 Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod şi terafimi, şi a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot.
6 În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.
7 Era un tînăr în Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit, şi locuia pentru o vreme acolo.
8 Omul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, să-şi caute o locuinţă potrivită. Urmîndu-şi drumul, a ajuns în muntele lui Efraim la casa lui Mica.
9 Mica i-a zis: „De unde vii?“ El i-a răspuns: „Eu sînt Levit, din Betleemul lui Iuda, şi merg să-mi caut o locuinţă potrivită.“
10 Mica i-a zis: „Rămîi la mine; tu să-mi fii tată şi preot, şi eu îţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de cari vei avea nevoie, şi mijloace de trai.“
11 Şi Levitul a intrat la el. S’a hotărît astfel să rămînă la omul acesta, care a privit pe tînăr ca pe unul din fiii lui.
12 Mica a sfinţit pe Levit, şi tînărul acesta i-a slujit ca preot şi a locuit în casa lui.
13 Şi Mica a zis: „Acum, ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe Levitul acesta.“