17
Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace,
decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –
Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine,
şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul;
dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –
Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită,
şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. –
Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor,
şi părinţii sînt slava copiilor lor. –
Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –
Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
ori încotro se întorc, izbîndesc. –
Cine acopere o greşală, caută dragostea,
dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. –
10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,
decît o sută de lovituri pe cel nebun. –
11 Cel rău nu caută decît răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. –
12 Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,
decît un nebun în timpul nebuniei lui. –
13 Celui ce întoarce rău pentru bine,
nu-i va părăsi răul casa. –
14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –
15 Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat,
sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. –
16 La ce slujeşte argintul în mîna nebunului?
Să cumpere înţelepciunea? Dar n’are minte. –
17 Prietenul adevărat iubeşte oricînd,
şi în nenorocire ajunge ca un frate. –
18 Omul fără minte dă chezăşie,
se pune chezaş pentru aproapele său. –
19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul,
şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –
20 Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea,
şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
21 Cine dă naştere unui nebun va avea întristare,
şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
22 O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mîhnit usucă oasele. –
23 Cel rău primeşte daruri pe ascuns,
ca să sucească şi căile dreptăţii. –
24 Înţelepciunea este în faţa omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. –
25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său,
şi amărăciune celei ce l-a născut. –
26 Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
27 Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa,
şi cine are duhul potolit este un om priceput. –
28 Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea,
şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.