1 Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului,
pe care îl îndreaptă încotro vrea. –
2 Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană,
dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. –
3 A face dreptate şi judecată,
este mai plăcut Domnului decît jertfele. –
4 Privirile trufaşe şi inima îngîmfată,
această candelă a celor răi, nu este decît păcat. –
5 Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug,
dar celce lucrează cu grabă n’ajunge de cît la lipsă. –
6 Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă
sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. –
7 Silnicia celor răi îi mătură,
pentrucă nu vor să facă ce este drept. –
8 Cel vinovat merge pe căi sucite,
dar cel nevinovat face ce este bine.
9 Mai bine să locuieşti într’un colţ pe acoperiş,
decît cu o nevastă gîlcevitoare într’o casă mare. –
10 Sufletul celui rău doreşte răul,
semenul lui n’are nici o trecere înaintea lui. –
11 Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept:
şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. –
12 Cel neprihănit se uită la casa celui rău,
şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. –
13 Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului,
nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. –
14 Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. –
15 Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine,
dar pentru ceice fac răul este o groază. –
16 Omul care se abate dela calea înţelepciunii,
se va odihni în adunarea celor morţi. –
17 Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă,
şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. –
18 Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit,
şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. –
19 Mai bine să locuieşti într’un pămînt pustiu,
de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. –
20 Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept,
dar omul fără minte le risipeşte. –
21 Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea,
găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. –
22 Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor,
şi doboară puterea în care se încredeau. –
23 Cine îşi păzeşte gura şi limba,
îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. –
24 Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor:
el lucrează cu aprinderea îngîmfării.
25 Poftele leneşului îl omoară,
pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. –
26 Toată ziua o duce numai în pofte:
dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. –
27 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului,
cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. –
28 Martorul mincinos va pieri,
dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. –
29 Cel rău ia o înfăţişare neruşinată,
dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. –
30 Nici înţelepciunea, nici priceperea,
nici sfatul n’ajută împotriva Domnului. –
31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei,
dar biruinţa este a Domnului. –