1 Iată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. –
2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. –
3 Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului,
şi inima împăraţilor sînt nepătrunse. –
4 Scoate zgura din argint,
şi argintarul va face din el un vas ales.
5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului,
şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –
6 Nu te făli înaintea împăratului,
şi nu lua locul celor mari;
7 căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!“
decît să fii pogorît înaintea voivodului
pe care ţi-l văd ochii. –
8 Nu te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci,
cînd te va lua la ocări aproapele tău. –
9 Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe faţă taina altuia,
10 ca nu cumva, aflînd-o cineva, să te umple de ruşine,
şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. –
11 Un cuvînt spus la vremea potrivită,
este ca nişte mere de aur într’un coşuleţ de argint. –
12 Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat,
aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –
13 Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului,
aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimete:
el înviorează sufletul stăpînului său.
14 Ca norii şi vîntul fără ploaie,
aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –
15 Prin răbdare se înduplecă un voivod,
şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
16 Dacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge,
ca să nu ţi se scîrbească şi s’o verşi din gură. –
17 Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine şi să te urască. –
18 Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită,
aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. –
19 Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează,
aşa este încrederea într’un stricat la ziua necazului. –
20 Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră,
aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire. –
21 Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă-i pîne să mănînce,
dăcă-i este sete, dă-i apă să bea.
22 Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui,
şi Domnul îţi va răsplăti. –
23 Vîntul de miazănoapte aduce ploaia,
şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. –
24 Mai bine să locuieşti într’un colţ pe acoperiş,
decît să locuieşti într’o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare. –
25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit,
aşa este o veste bună venită dintr’o ţară depărtată. –
26 Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat,
aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –
27 Nu este bine să mănînci multă miere:
tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. –
28 Omul care nu este stăpîn pe sine,
este ca o cetate surpată şi fără ziduri.