1 Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor,
va fi zdrobit deodată şi fără leac. –
2 Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură,
dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. –
3 Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său,
dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –
4 Un împărat întăreşte ţara prin dreptate,
dar cine ia mită, o nimiceşte. –
5 Cine linguşeşte pe aproapele său,
îi întinde un laţ supt paşii lui. –
6 În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruie şi se bucură. –
7 Cel bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s’o priceapă. –
8 Cei uşuratici aprind focul în cetate,
dar înţelepţii potolesc mînia. –
9 Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun,
să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. –
10 Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –
11 Nebunul îşi arată toată patima,
dar înţeleptul o stăpîneşte. –
12 Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toţi slujitorii lui sînt nişte răi. –
13 Săracul şi asupritorul se întîlnesc,
dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,
14 Un împărat care judecă pe săraci după adevăr,
îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –
15 Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea,
dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –
16 Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul,
dar cei buni le vor vedea căderea. –
17 Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă,
şi îţi va aduce desfătare sufletului. –
18 Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu;
dar ferice de poporul care păzeşte legea! –
19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob,
căci chiar dacă pricepe, n’ascultă. –
20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit,
poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. –
21 Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie,
la urmă ajunge de se crede fiu. –
22 Un om mînios stîrneşte certuri,
şi un înfuriat face multe păcate. –
23 Mîndria unui om îl scoboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –
24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa,
aude blestemul, şi nu spune nimic. –
25 Frica de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n’are dece să se teamă. –
26 Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte,
dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27 Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi,
dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.