129
1 Destul m’au asuprit din tinereţă –
s’o spună Israel! –
2 destul m’au asuprit din tinereţă,
dar nu m’au biruit.
3 plugarii au arat pe spinarea mea,
au tras brazde lungi pe ea.
4 Domnul este drept:
El a tăiat funiile celor răi.
5 Să se umple de ruşine şi să dea înapoi,
toţi ceice urăsc Sionul!
6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă!
7 Secerătorul nu-şi umple mîna cu ea,
cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea,
8 şi trecătorii nu zic:
„Binecuvîntarea Domnului să fie peste voi!“
„Vă binecuvîntăm în Numele Domnului!“