1 Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea,
care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,
2 Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
3 Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el,
fiul omului ca să iei seama la el?
4 Omul este ca o suflare,
zilele lui sînt ca umbra care trece.
5 Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te!
Atinge munţii, ca să fumege!
6 Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei!
Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mînile de sus,
izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari,
din mîna fiilor celui străin,
8 a căror gură spune neadevăruri,
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
9 Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10 Tu, care dai împăraţilor biruinţa,
care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
11 izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri,
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12 Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor;
fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.
13 Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:
14 viţelele noastre sînt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
nici un ţipăt în uliţele noastre!
15 Ferice de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!