32
1 Ferice de cel cu fărădelegea iertată,
şi de cel cu păcatul acoperit!
2 Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea,
şi în duhul căruia nu este viclenie!
3 Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii. (Oprire)
5 Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)
6 De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită!
Şi chiar de s’ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7 Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,
Tu mă înconjuri cu cîntări de izbăvire. (Oprire)
8 „Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s’o urmezi,
te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.“
9 Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere,
pe cari-i struneşti cu un frîu şi o zăbală cu cari-i legi,
ca să nu se apropie de tine. –
10 De multe dureri are parte cel rău,
dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
11 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă!
Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!