52
1 Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule?
Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2 Limba ta nu născoceşte decît răutate,
ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele,
mai degrabă minciuna decît adevărul. – (Oprire)
4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare,
limbă înşelătoare!
5 De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie,
te va apuca şi te va ridica din cortul tău,
şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. – (Oprire)
6 Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme,
şi vor rîde de el, zicînd:
7 „Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,
ci se încredea în bogăţiile lui cele mari,
şi se bizuia pe răutatea lui.“
8 Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
9 Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat;
şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.