57
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare,
pînă vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3 El îmi va trimete izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire)
Da, Dumnezeu Îşi va trimete bunătatea şi credincioşia.
4 Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări,
în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sînt suliţe şi săgeţi,
şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!
6 Ei întinseseră un laţ supt paşii mei;
sufletul mi se încovoia,
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea. – (Oprire)
7 Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cînta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda printre popoare, Doamne!
Te voi cînta printre neamuri.
10 Căci bunătatea Ta ajunge pînă la ceruri,
şi credincioşia Ta pînă la nori.
11 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!