1 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
dela El îmi vine ajutorul.
2 Da, El este Stînca şi Ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
3 Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om,
pînă cînd veţi căuta cu toţii să-l doborîţi
ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:
le place minciuna;
cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. – (Oprire)
5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci dela El îmi vine nădejdea.
6 Da, El este Stînca şi Ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;
în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.
8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,
vărsaţi-vă inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru. – (Oprire)
9 Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor!
Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decît o suflare
10 Nu vă încredeţi în asuprire,
şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire;
cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
11 Odată a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea este a lui Dumnezu.“
12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea,
căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.